Şi nu orice fel de româncă... o doamnă ieşită din comun, izbutind să ţină din surpriză în surpriză pe cine-i cercetează biografia: a studiat în tinereţe fizica atomică şi apoi a tradus din poezia germană, este prima care a scris în România despre teoria fisiunii nucleare, dar a predat fizică la un grup şcolar, căci a avut de îndurat persecuţii ca fiică de mare teolog, a ales să emigreze împreună cu fiul ei în Germania, în 1984, şi a lucrat la Universitatea din Freiburg.

Aţi ghicit despre cine este vorba? Încă nu? Ţine conferinţe în mai multe ţări europene şi se simte datoare să se ocupe de moştenirea părintelui ei, spirit pe care Occidentul începe să-l descopere, să-l considere „Un Newton al ortodoxiei”. A scris poezie, dar acum trece la proză, se aventurează în teritoriul romanului istoric. Dar nu orice fel de roman, ci unul despre întemeierea oraşului... Freiburg.

Neobişnuita doamnă este Lidia Stăniloae şi ne obligă să o privim altfel, să uităm că are un nume de familie cu rezonanţă tot mai profundă. Interesată de oraşul unde a purtat-o viaţa, care şi seamănă cu Sibiul, poate chiar pasionată de istoria locului, a scris un roman ce evocă întemeierea oraşului Freiburg, Zahringerblutt apărut în limba germană în 2006.

La sfârşitul anului trecut a fost publicat în limba română la Editura Humanitas, cu titlul „Moştenitoarea” într-un moment prielnic ca orizont de aşteptare: romane istorice iubite în urmă cu decenii ale lui Vintilă Corbul şi de Rodica Ojog-Braşoveanu, ciclul „Cavalerii Ordinului Basarab” de Ioan Dan au invadat librăriile în ediţii noi şi au trezit gustul pentru istorie.

„Moştenitoarea” împleteşte adevărul istoric cu imaginaţia, intrigi politice ţesute abil cu poveşti amoroase, leagă Bizanţul şi cetăţile de pe Rin, căci personajul interesant vine de la Dunăre. Simeon, un cioplitor în piatră, a văzut satele pârjolite de tătari,