În foamea noastră după libertate, cu orice preţ, cu orice risc şi fără nici o constrângere, noi românii am uitat să ne ridicăm o întrebare elementară: "Cei ce vor veni după noi ce vor învăţa din felul nostru de a fi?". Iar generaţia aceea a venit.

Alegeri. Decizii. Consecinţe. O generaţie care vine din urmă şi care cu greu poate afla ceva despre toate astea din marea masă a societăţii româneşti, pentru că modelul care suntem noi, adulţii, a eşuat din varii motive. Nu am eşuat în toate alegerile făcute, dar într-o sumă ciudat de mare de alegeri, noi adulţii României am eşuat. Şi iertat îmi fie subiectivismul firesc, posibil atunci când fac această afirmaţie.

Despre alegeri copii au învăţat construind păpuşi pentru un teatru de păpuşi tip expoziţie. Au muncit de zor, apoi au aflat că viaţa e toată ca povestea Pandorei. Au definit singuri că în cutia Pandorei stau toate relele lumii, plus speranţa. Inclusiv drogurile. Au spus-o ei în definţie cu subiect şi predicat spre uimirea noastră a tuturor. Deci cunoşteau, iar săptămâna chiar a fost...altfel. Campania s-a numit: "Nu consuma, Nu eşti reciclabil", iar cele ce vă voi povesti, au fost doar un prim pas.

Povestea unei alegeri

Bogdan a privit povestea şi alegerea cu un soi de detaşare teribilistă. "Ei şi ce dacă...", şi a scos din cutie un şir lung de consecinţe ale alegerii sale. A privit la ele surprins dar neconvins ca şi cum ar fi spus că nici una dintre acele consecinţe nu-l pot atinge pe el. A mai vrut să scoată un alt şir. Voia cu orice preţ să demonstreze că el singur poate goli toată cutia Pandorei, indiferent de poveste, de viitor, de orice. Voia puterea alegerii de moment. L-am lăsat să scoată toate relele lumii. A citit cu mândrie tot şirul de consecinţe ale unei minciuni, de pildă.

Apoi şi-a luat păpuşa pe care muncise două zile la rând, îm