Dominique Simon este un gurmand fără pereche care a părăsit Franţa ca să facă afaceri la Cluj. De doi ani are un mic laborator de patiserie de unde pleacă zilnic zeci de crossainte proaspete spre cafenelele din centrul Clujului şi spre angajaţii unor multinaţionale de renume.
Pe la 6 dimineaţa, când oraşul începe să se trezească la viaţă, Dominique Simon, un francez aciuat în Ardeal, scoate ultima tură de croissante cu unt din cuptor. Sunt făcute după reţeta franţuzească pe la care bucătarul o respectă cu sfinţenie. Mirosul lor umple toată încăperea, iar gustul lor nu seamănă cu nimic din ce se găseşte în comerţ.
În jumătate de oră vine şoferul să ducă bunătăţurile în oraş. Împreună cu soţia lui, Romana Simon, împachetează apetisantele croissante în cutii de plastic.
Nici nu-şi dau seama că e deja ziua. Sunt în picioare de la 3.00. Cineva bate la uşă. E băiatul care face livrările. „Bună dimineaţa! Am venit după ele“, spune Alin Andone, un tânăr care lucrează doar de o lună la
„Les délices d’Antoinette“, o mică afacere de familie care poartă numele fetiţei familiei Simon.
Ia cutiile şi le duce jos la maşină, unde îl aşteaptă soţia. „Sunt foarte bune crossaintele, să ştiţi. Nu am găsit prin patiseriile din Cluj ceva care să aibă un gust la fel de bun“, spun ea. După vreo trei ture, portbagajul maşinii e aproape plin.
Se orientează pe unde să o ia, platforma CUG-ului semănând mai mult cu un oraş părăsit după vreun bombardament. Însă, aşa gri, trist şi fără viaţă e casă pentru firmele care mai lucrează acolo, patiserul francez îndrăgostit de România şi pentru câinii, hămesiţi evident, care nu lipsesc din vreun decor unde sunt şi oameni.
Alin Andone se urcă la volan, îşi lasă soţia la serviciu şi face livrările.
Şi aşa clujenii care obişnuiesc să-şi bea dis-de-dimineaţă cafeaua în oraş, la unele localuri de pe strada
