Există soluţii pentru îngrijire de calitate în România? Există, crede Alina Culcea, vicepreşedintă a Asociaţiei Producătorilor de Medicamente Generice din România (APMGR). Genericele, potrivit datelor din piaţă, acoperă (în volum) 65% din tratamentul farmacologic administrat în ţara noastră, la o valoare de doar 30% din piaţă. Pornind de la o realitate nu tocmai plăcută, în ce priveşte aderenţa medicilor din spitalele româneşti la protocoalele de tratament, dr. Cristina Vladu, consilier al ministrului sănătăţii, a afirmat că mai este foarte mult de lucru, nu numai la creşterea aderenţei practicienilor, ci şi la definirea ghidurilor şi protocoalelor. Prof. dr. Florin Mihălţan, preşedintele interimar al Societăţii Române de Pneumologie (SRP) spune însă că problema nu ar fi neapărat elaborarea, cât implementarea protocoalelor: „Nu este suficient să-l publici şi după aceea să nu se mai întâmple nimic“. Protocolul ar trebui să stea curent pe masa medicului, de la cel de familie până la specialist, astfel încât acesta să-şi ritmeze actul medical şi reacţia în funcţie de respectivul document. În ce priveşte pneumologia, profesorul Mihălţan spune că există zece protocoale naţionale, care, deşi făcute într-un heirupism tipic românesc, ar fi trebuit să fie, dar nu prea au fost actualizate la fiecare doi ani“. Şi atunci, se întreabă profesorul, ce trebuie să facă un medic în momentul în care dispune de un astfel de protocol: să-l respecte pe acesta sau ghidul internaţional? Pentru că ghidul străin se actualizează mult mai repede decât protocolul neaoş. De altfel, potrivit medicului citat, nici în ţări cu tradiţie din acest punct de vedere, unde într-adevăr se ritme Publicitate ază actul medical după protocoale, nu se reuşeşte o aliniere la standardele unui protocol mai mare de 40%. Nemulţumit de faptul că asociaţiile de pacienţi „nu prea sunt cooptate“ în elabora