Un anume deputat a avut ideea buclucașă de a se lua de Biserică. Și cum poți să te iei mai tare de ea, dacă nu atacând-o în ce o doare mai tare? Banul, adică.

Nu mă număr printre aceia care consideră că această instituție ridicată la rangul suprem în stat ar trebui să primească bani cu nemiluita, pe motiv că are fir direct cu Dumnezeu.

Nu văd de ce ar trebui să-L implicăm mereu pe Dumnezeu în ochiul diavolului și nu cred că, într-un stat, Biserica trebuie să se confunde cu simbolul ei spiritual, pentru a avea o sursă de câștig.

Revenind la deputatul în cauză, ideea lui nu este una rea, dar, într-o țară ca România, este de-a dreptul sinucigașă (politic), mai ales dacă nu deții nici experiența, nici abilitățile de comunicare necesare, nici sprijinul politic sau independența financiară. În locul lui, atât timp cât unii declară că te-au scos deputat prin intervenția și amabilitatea unui șef de partid ce și-a făcut milă cu tine, aș fi stat și m-aș fi gândit de două ori dacă este cazul să ies pe la toate televiziunile cu declarații atât de tranșante, care reflectă un statut pe care nu îl ai și la care doar visezi.

Când foamea de ieșire din ano-nimat este uriașă, mulți tind să facă gesturi necugetate și să confunde disciplina de partid cu o pistă de lansare pe care poți să îți ridici poalele și să îți arăți indispensabilii. Nu o fi frumos ce spun, dar este real. Atât timp cât stai cu mâna întinsă și alții te fac ceea ce ești, nu poți să te porți apoi ca un wonder-boy care, odată ce a prins și el primul mandat (în condițiile de față, cel mai probabil, și ultimul), se vede detașat de pluton și capabil să susțină un război.

În România, ne place sau nu, Biserica a rămas singurul lucru în care românul mai are încredere. Singurul agent electoral cu adevărat eficace. Singura instituție pe care românul nu o înjură și în fața căreia nu se duce să facă g