1.Adesea, când se vorbeşte despre viaţa şi opera lui Mihail Bulgakov, despre îngemănatul lor destin tragic, se fac referiri la o celebră petiţie adresată de acesta, în iulie 1929, sângerosului dictator Iosif Visarionovici Stalin.
Un mister teatral
Petiţia venea într-un moment în care felurite instanţe ale întortocheatului şi cu atât mai primejdiosului sistem comunist îşi intensificaseră presiunile preponderent pishologice asupra marelui scriitor, încercând astfel să îi certifice şi să îl determine la autoasumarea realităţii că fusese deja condamnat la moarte civilă. Că devenise „stat în stat”, „un fenomen atipic” şi că atipismul nu putea fi cu niciun chip tolerat de totalitarismul comunist şi că, prin urmare, „a fost” un scriitor.
Unul dintre cei mai subtili comentatori ai lui Bulgakov- l-am numit pe profesorul Ion Vartic- ne reamintea încă din anul 1995, atunci când apărea pe piaţa românească, la editura bucureşteană Univers, prima versiune integrală a celebrului roman Maestrul şi Margareta, în postfaţă, două detalii extrem de semnificative.
Mai întâi că Roman teatral, o altă scriere bulgakoviană, cu un caracter apăsat autobiografic, se numeşte, de fapt, Însemnările unui mort. Apoi că într-o piesă a lui Maiakovski, Ploşniţa, apărută exact în anul 1929, există o replică unde ni se dau exemple de cuvinte moarte, ieşite din uz: „...balivernă, birocraţie, boemă, Bulgakov, brambureală...”. „Într-o epocă a terorii, sub spectrul arestării, al lagărelor siberiene ori, pur şi simplu, al împuşcării. M.A. Bulgakov încearcă, cu curajul deznădejdii, să frâneze accelerarea dezagregării sale umane şi artistice ”, sublinia Ion Vartic.
Atât în postfaţa cu pricina, cât şi în cartea Bulgakov şi profilul lui Koroviov. Interpretare figurală la Maestrul şi Margareta (Biblioteca Apostrof & Editura Polirom, 2006), Ion Vartic aducea în discuţie nu doar petiţia
