Alături de Constantina Diță, campioana olimpică de la Beijing 2008, Lidia Șimon e cea mai titrată dintre maratonistele noastre. Născută pe 4 septembrie 1973 la Tîrgu Cărbunești, ea a cîștigat aur la Mondialele de la Edmonton 2001, argint la JO de la Sydney 2000 și o sumedenie de competiții prestigioase. Între acestea, Osaka Ladies Marathon de 3 ori și aceeași cursă mixtă, inclusiv în 2012, maratoanele de la Sapporo și Beijing.
Nu din întîmplare, ci pentru că orașul respectiv se găsește la altitudine, risipit pe versanții Munților Stîncoși, cele două superalergătoare s-au stabilit de ceva vreme, Șimon de 15 ani, la Boulder, în statul Colorado din sud-vestul Statelor Unite. Au făcut-o atrase de oamenii liniștiți de-acolo, de peisajele splendide și de aerul mereu proaspăt, cadru ideal pentru pregătirea atleților, mai ales a celor trecuți de prima tinerețe.
Deunăzi, pînă și spre surprinderea ei, Lidia Șimon a fost inclusă în Colorado Running Hall of Fame, festivitatea desfășurîndu-se la Denver, în capitala statului, 40 de kilometri de Boulder. Pe lîngă elogiile aduse de John Meyer în Denver Post, cotidianul numărul 1 din regiune, românca a trăit bu curia de a fi aleasă, singura străină de pe lista celor 6 laureați ai ediției 2013, într-o companie selectă. Numele noilor săi colegi nu spun cine știe ce lumii, Doug Bell de la maraton, Marshall Ulrich de la alpinism sau Jay Johnson de la cros montan, zău dacă am auzit vreodată de ei! , dar sînt cunoscuți și admirați în zonă.
În paranteză fie spus, de aici a plecat pe drumul gloriei și al legendei, originar din Manassa, William Harrison “Jack” Dempsey, campionul mondial de box al categoriei grea între 1919-1926 care continuă să-și dispute și în prezent titlul de cel mai popular pugilist din istorie cu Muhammad Ali.
Păstrînd măsura, să admitem că onoarea acordată compatrioatei noastre nu-i cea mai mare
