Legăturile tradiţionale ale României cu Franţa, cu tot ceea ce înseamnă cultura şi civilizaţia venită din acea zonă a Europei, au devenit mai strânse şi s-au oficializat, dacă putem spune aşa, în 1993, odată cu aderarea ţării noastre la Agenţia Interguvernamentală a Francofoniei, transformată din 1998 în Organizaţia Internaţională a Francofoniei. Şi, pentru că timpul zboară inevitabil şi anii se adaugă unul câte unul peste tot ceea ce făptuim, Luna francofoniei, eveniment organizat anual la început de primăvară, a marcat de această dată sărbătorirea a două decenii de prezenţă a noastră în comunitatea internaţională a vorbitorilor de limbă franceză. Manifestările desfăşurate sub această egidă au reunit atât eforturile Ministerului român al Afacerilor Externe, cât şi pe cele ale ţărilor reunite sub sigla GADIF (Grupul ambasadelor, delegaţiilor şi instituţiilor francofone) la Bucureşti. Conferinţe, dezbateri, concerte, spectacole de teatru, expoziţii, proiecţii de filme, decernări de premii, toate s-au întâmplat în jurul datei de 20 martie – Ziua francofoniei – atât în Capitală, cât şi în alte oraşe din ţară, culminând, la 21 martie a.c., cu Gala francofoniei, găzduită anul acesta de sala Radio. Au fost decernate premiile GADIF unor personalităţi române cu merite deosebite în sfera francofoniei, iar apoi, în interpretarea Orchestrei Naţionale Radio, sub bagheta lui Tiberiu Soare, cu Gabriel Croitoru solist, auditoriului i-a fost oferită audiţia unor partituri semnate de George Enescu şi Édouard Lalo. Pentru a celebra o lună extrem de încărcată de cultură franceză, organizatorii s-au gândit că nimic nu ar putea fi mai potrivit decât o piesă de teatru, scrisă în limba lui Molière de un autor născut în România, dar pusă în scenă de o trupă din Belgia. Astfel, într-un singur act cultural, români, francezi şi belgieni au fost aduşi laolaltă prin expresia artistică.