Ăsta-i jocul, îl văd zilnic, de-aproape! Se joacă, din păcate, la conducerea acestei țări. Și se repetă. Din patru-n patru ani, ăsta-i jocul. A fost PDSR, apoi, CDR, PSD, Alianța DA, PDL, acum e USL. Regulile sunt simple, participă cam aceiași oameni, cărora le iau acum locul copiii lor, mai răi, mai iresponsabili, mai proști și, mai ales, mult mai hoți. Cine stă pe margine țipă că celălalt fură! Cine-i la putere se plânge de greaua moștenire, motivul etern al impotenței. Orice confruntare televizată arată cam așa: unul din opoziție spune: nu ați făcut cutare lucru! La care ăsta de la putere, care a făcut și el la fel când era în opoziție, spune acum, plin de aroganță: lasă că ați făcut voi, când erați la putere. Și, uite-așa, jocul ba pe-a mă-tii se consumă sub ochii noștri.
Sunt politicienii problema? Nu, ei sunt ultima problemă. Cum ați vrea să se comporte ei, cei aleși de noi, din patru-n patru ani? NU, dragilor, problema suntem noi, alegătorii. Pentru că ne lăsăm păcăliți, pentru că ne lăsăm seduși, pentru că îi credem, pentru că ne vindem votul. Eu îmi spun, după fiecare tură de alegeri, că gata, nu se mai poate, ăștia nu mai pot reveni la putere, la cât rău au făcut! După patru ani, mă conving că nu e deloc așa. Că memoria alegătorilor e atât de scurtă încât mă întreb dacă nu cumva nația asta a căpătat, ca mijloc de autoapărare, în atâția ani de comunism, capacitatea de a-și spăla creierul.
Cea mai interesantă discuție am auzit-o săptămâna asta, la RTV. Doi reprezentanți ai USL, Cătălin Ivan (europarlamentar PSD) și Teodor Atanasiu (parlamentar PNL) au încercat să mă convingă că opinia poporului, reflectată de rezultatul referendumului privind micșorarea numărului de parlamentari la 300, nu trebuie luată în seamă, pentru că ăla a fost un referendum organizat de Băsescu și PDL. Da, cam atât mai contează ce părere are poporul.
Iar de vină, re
