Căutându-o cu lumânarea,

dar implorându-mă să suflu în ea, ca să aibă o scuză pentru că orbecăie în plină zi, Gelu Nicolae Ionescu, „www.stiriactuale.ro”, aberează din ce în ce mai îngrijorător, comentând acest text al meu dintr-o Co-medie mai veche: „Şi, ca să ridic puţin nivelul intelectual al discuţiei, voi aduce la masa erorilor un distins literat de la revista „Atitudini”, vă rog să vă ridicaţi respectuos în picioare, intră Gelu Nicolae Ionescu, poet şi redactor coordonator”…

…în felul următor

(eu zic că e cam obtuz, dar nu vreau să vă influenţez): „Zici că mă pofteşti la “masa erorilor”, apoi foloseşti ver-bul “a intra”. Păi intru în masă? Nu ai zis că mă pofteşti într-un salon, în.. ceva, nea Minele! Ai zis că mă pofteşti la masă! Ori, când românul pofteşte la masă nu zice “intră”. Zice “ia loc”, “Serveşte”, “Poftiţi, vă rog”! Păi tre să presupună cititorul că masa e într-un restaurant? Şi că ei erau acolo şi că eu intru şi… Dar “masa erorilor” nu se află, nea Minele, într-un loc concret, în care Gelu să intre, ci în mintea matale, e ceva abstract, o metaforă, sau un stâng în dreptu’!”.

E un fel obtuz

cam peste tot, dar aia cu „intru în masă” e cea mai tare. Ce să zic? Dacă masa e destul de mare, se poate intra în ea, nu?, deşi regula este că, la un anumit moment, nu intri în… ci cazi sub. Chiar şi la beţia de cuvinte. Nu mai vorbesc de cumplitul vertij al părerilor de sine care nu miros a bine. Nici de pe… nici de sub masă.

Cât despre

cum zice „românul” când „pofteşte la masă” – „Serveşte!” (el nu pune semnul exclamării, dar, fiind un imperativ, e musai), află, dragă Gelu, că aşa zice doar românul agramat, nu şi absolventul de filologie, care ar trebui să fii tu ceva mai atent cu vorbele, fiindcă: 1. scrii poezie; 2. faci publicistică; şi 3. conduci o revistă.

Iată trei motive

numai bune pentru a-ţi recomanda