La fel ca și în cazul gînditului, spălatul pe mîini e una din acțiunile alea parșive care tind să se răsfrîngă asupra persoanei care le îndeplinește, pînă în pragul la care respectiva persoană își dorește să fi ales calea opusă. Sigur, e igienic, e de bun-simț, dar ce faci dacă nu e săpun, mai are rost să te speli dacă nu e săpun? Ce faci dacă nu ai pe ce să te ștergi? După ce ieși de la baie o să uzi tot: ziar, tastatură, telefon. Sigur o să trebuiască să dai mîna cu cineva. Respectivul te-a văzut ieșind de la toaletă. Dacă ai făcut pipi pe mîini? Aici intervine uscătorul de mîini.
1. Uscătorul de bar
Uscătorul de bar e calul de bătaie al uscătoarelor de mîini. Zgomotos, capricios și murdar, uscătorul de bar a văzut la viața lui mai multe mîini decît fundul cuiva obișnuit să meargă în vizite cu mîna în fund. Niciodată nu știi ce-o să primești cînd îți bagi mîna în senzorul lui. Uneori primești un vînticel plăcut de primăvară, alteori tusea unui TBC-ist în fază terminală, cu tot cu flegmă. Desigur, uneori dai peste uscătorul tău pereche, uscătorul cu motor de supersonic care nu numai că-ți usucă mîinile, dar îți flutură și carnea de pe oase. Și atunci ajungi să nu mai pleci niciodată din barul ăla. Și să bei bere la 16 lei halba fără să clipești.
2. Uscătorul de mall
Uscătorul de mall este exact medicul neurochirurg pus să taie ciuperci felii. Are putere. Are un design atrăgător. E Lamborghini-ul uscătoarelor de mîini, cu sistemul lui revoluționar în care mîinile trec printr-o perdea de aer cald într-o altă dimensiune: dimensiunea mîinilor uscate. Totuși, de ce să risipești o asemenea minunăție pentru 20 de țărani care mănîncă de la Spring, după care oricum nu se spală pe mîini, după care oricum nu folosesc uscătorul de mîini? Cine știe? Poate că Lamborghini face și tractoare.
3. Uscătorul de corporație
Uscătorul de corporați
