Petrecerile nemţilor din cluburile subterane ale Playei de Palma, cocktailurile decorate cu paie de un metru, pitorescul sat Valdemossa cu a lui şi mai pitorească poveste de amor dintre Chopin şi George Sand. Sunt amintirile mele de căpătâi din Baleare.

Mă aflam pe faleză şi treceam pe lângă buticurile cu suvenire şi parfumuri şi pe lângă terasele cu vedere la mare, când soarele s-a hotărât să apună înspre Palma. În spate se vedea un capăt al munţilor Serra de Tramuntana, iar Mediterana, în lumina difuză a amurgului, devenise mai fantastică decât oricând. În timpul zilei fusese apetisantă, atrăgându-mă de nenumărate ori în mrejele ei albăstrui.

Plaja catifelată era destul de aglomerată, însă nu mă deranja, căci mă năpădise creaţia, zvârlind pe hârtie primele capitole dintr-un roman. Din când în când, privirea îmi era furată de câte o tânără blondă, cu forme perfecte, de top-model de lenjerie intimă. „Oare unde sunt nemţoaicele alea grase şi neepilate de care am tot auzit vorbindu-se?“, m-a trezit la un moment dat Carla, soţia mea, din reveriile mele inspiraţionale, observând foarte bine încotro priveam.

Aventura nopţii

În Mallorca ne-am convins amândoi că nemţii (nu doar nemţoaicele) ştiu să se distreze mai bine decât multe alte popoare recunoscute pentru destrăbălare.

Ne integram în mulţime, cu câte un cocktail colorat sau o halbă mare de un litru, din care sorbeam printr-un pai lung cât o zi de post (specificul insulei). În jurul nostru se bea în draci cuba libre, vodkalemon, pinacolada etc. Bonus, la preţul destul de mic (de la 3 la 9 euro), halba venea cu un mănunchi de paie, indiferent că plătitorul se lupta singur cu duşmanul din sticlă sau era ajutat de unul sau mai mulţi parteneri. La miezul nopţii, când distracţia era mai în toi, muzica a tăcut, şi toată lumea pusă pe chef s-a mutat în clubu