Mari duhovnici
O duminică cu soare curat, curs parcă din lacrima Cerului. Este Postul Paştelui şi biserica Sf. Silvestru din Bucureşti geme de lume. Tineri şi copii ascultă pioşi Liturghia oficiată de părintele Nicolae Bordaşiu. "Sentimentul credinţei este o virtute înnăscută în firea noastră omenească" - predică părintele. "Credinţa este sămânţa sădită de Dumnezeu în fiecare dintre noi. Dacă avem credinţă puternică, ne vom ruga mereu împreună lui Dumnezeu. Dacă avem credinţă puternică, ea ne va conduce viaţa şi ne-o va lumina".
Toată viaţa părintelui Bordaşiu a stat sub semnul credinţei şi al pătimirii pentru credinţă. Născut într-un neam vechi, de 300 de ani, de preoţi ardeleni, viaţa sa s-a împletit cu evenimente spirituale majore ale României: a făcut parte din gruparea Rugul Aprins şi l-a cunoscut îndeaproape pe Părintele Arsenie Boca. Pentru credinţa lui, a fost hăituit şi închis ani lungi, dar a ieşit neînfrânt din infernul de la Timişoara, Jilava, Oradea şi Aiud. De peste 30 de ani, părintele Bordaşiu slujeşte la biserica Silvestru, unde multă vreme a predicat alături de Părintele Galeriu. Cu prezenţa sa plină de bunătate şi de o blândeţe profundă, părintele Nicolae Bordaşiu s-a aşezat cu discreţie în galeria marilor noştri duhovnici, tot mai puţini astăzi, printre noi. La 88 de ani, glasul său are încă o forţă a tinereţii, dar şi blândeţea înţelepciunii. Dar când vorbeşte despre credinţă, de sub mătasea blândeţii sale apare granitul.
Un neam de preoţi martiri
- Ce v-a chemat către credinţă, părinte Bordaşiu?
Învăţătorul şi preotul Gheorghe Bordaşiu, tatăl părintelui Bordaşiu - Eu am crescut într-o casă de preot şi am fost dintotdeauna credincios. Aşa cum poporul român s-a născut credincios, şi eu m-am născut şi am crescut cu credinţa în mine, într-o cas
