Pe piaţa de artă un eveniment este anunţat ca atare şi rareori are urmări, niciodată nu naşte dispute, iar provocarea este de obicei doar o chestiune de timp... scurt. Artmark, care şi-a anunţat în stilul cunoscut seria de licitaţii din primăvară, are cu adevărat o premieră: Licitaţia de pictură şi sculptură europeană. Totul pare să fi pornit de la retrocedata coleţie a diplomatului Vasile Stoica, „colecţie preluată în 1977 de Muzeul Naţional de Artă al României, iar după căderea regimului comunist, în urma unui şir îndelungat de procese, restituită moştenitorilor diplomatului, în cursul anului 2009.”

Este o temă interesantă şi aproape deloc comentată în peisajul licitaţiilor de artă de la noi. A fost un Aivazovski cu un preţ record, dar infim comparativ cu vânzările de afară, au fost tablourile din colecţia lui Adrian Năstase şi cam aici se încheie istoria deloc pasională a artei euroepene licitate cu ceva tam-tam pe la noi. Seriile de gravuri Dali, Miro, un bronzuleţ Dali, „Tăietorul de lemne” al lui Pissaro din colecţia Dona, un Eugene Delacroix dovedit a fi doar o piesă din atelierul maestrului, un Bourdelle, au adus momente insulare intrate direct în istoria tăcută.

Acum, lucrările rafinate au alte semnături: Giovanni Batista Tiepolo, Durer, Andre Derain, Pierre Bonard. Dar este readus în actualitate şi numele marelui Rubens, cu o acuarelă meşterită exemplar de un anonim flamand pe la finele secoluliu XVIII după “Bacanală (Silenius beat, susţinut de satiri)”. Nume mare, preţ mic: evaluarea urcă la cel mult 2.500 euro. E drept însă că şi lucrări de tipul „după” sunt un fel de plagiat acceptat, studiu din plăcere sau necesitate, dar tot copii neautorizate care în istorie au primit dreptul de a circula cu titluri de valori artistice. Micul plagiat după Rubens evident nu va putea niciodată concura cu un Rubens.

Alt preţ este însă pentru un Gu