Unele din victimele discriminării nu conșteintizează discriminearea.
Un grup de activiști împotriva discriminării adunați în jurul site-ului Stop discriminare! doesc să-și extindă mai mult activitățile în zona rurală. Despre specificul combaterii discriminării minorităților la sate s-a interesat Tamara Grejdeanu.
Mediul rural asimileaza mai greu normele europene de convieţuire. Atitudinea preconcepută ori chiar neacceptarea persoanelor de altă credinţă decât cea ortodoxă, de altă etnie decât cea majoritară sau a unor persoane cu nevoi speciale, de cele mai dese ori, nu este percepută ca formă de discriminare, spune Ana Furtună, coordonatoare a proiectului, Coaliţia Nediscriminare.
După ce în mai multe regiuni precum Ungheni, Soroca, Cahul au fost organizate discuţii pe teme de discriminare, s-a ajuns la concluzia că, în mare parte cei care au simţit pe pielea lor intoleranţa nu-şi cunosc drepturile. În acelaşi timp, până şi cele mai modeste încercări de informare, spune Ana Furtună, nu întotdeauna sunt acceptate în localităţile rurale, din lipsă de înţelegere a conceptului de discriminare:
„Deseori sunt puse impedimente, de exemplu de la inspectoratul şcolar, secţia învăţământ regional deoarece ei consideră de cele mai multe ori că atunci când se discută despre discriminare, ei o identifică de fiecare dată cu legea antidiscriminare, cu comunitatea LGBT. Din păcate lumea este foarte dezinformată, pentru că din experienţa noastră din 2011 şi din 2012 am văzut că de fapt oamenii au o atitudine foarte discriminatorie şi asta se datorează, în principiu, dezinformării. Mai mult decât atât este şi factorul religios. Toată lumea ţine cont de opinia preotului.”
Natalia Ghilaşcu, redactor-şef al portalului Stop discriminare! spune că a întâlnit în localităţile rurale diverse forme de discriminare, ale căror g
