În istorie, rari sunt conducătorii porniţi pe cuceriri. Cei mai mulţi cuceresc din nevoi defensive, ca să micşoreze pericolul care atârnă asupra ţării lor. Şi atâta se tot apără până ajung la Moscova, ori la ocean.
Pentru că stăm mult de vorbă, ce să facem, bârfim. Aşa că stabilim o regulă: cum toţi avem defecte, doar cei care le fac rău altora merită să fie bârfiţi cu responsabilitate, nu numai aşa, ca să treacă timp.
În staţie la 133, un om cu ochii trişti se ţine strâns de falcă. „Îl dor măselele, bietul de el”, mă gândesc. Şi, tot eu: „Da’, măcar are ce să-l doară…” Asta, după ce mă mai gândesc puţin.
Pentru francofoni: văd un furgon tras în faţa unei porţi; pe el scrie Cons. Amenajări interioare ; nu e clar cine, amenajatorii sau amenajaţii, sunt des cons.
Vis. Într-o vastă bucătărie britanică, reprezentanţi ai mai multor familiii pregătesc foarte aplicat un eveniment. Le spun că există cupluri care se urăsc atât de tare, încât trăiesc într-o tensiune continuă şi te aştepţi tot timpul să spargă vreun pahar. Cei prezenţi mă ignoră, dedicându-se cu şi mai multă sârguinţă procesului culinar. Poate că voi fi fiind prinţul de coroană, îmi zic, de nu mă iau ăştia la pumni.
„-Te văd cam supărată. –Păi, cam sunt. –Şi parcă e în legătură cu mine. -Nu cred. –Da’ nici sigură nu eşti.”
Când ne mai duceam la Butoieşti, o babă îşi tot striga vaca, în zăvoi: „Zambilă, unde eşti, boală!” Eu, cu ureche fină încă de pe atunci, auzeam „Gândilă!” şi îmi spuneam: o fi bou. Astăzi, pe inginer Aurel Vlaicu, un căruţaş striga ceva cum ar fi „Haine vechi!”. Auzeam, cu voluptate: „Prost mai eşti!” E sigur cel care a dat numele străzii, m-am gândit.
Am reluat Stepancikovo şi locuitorii săi. Sunt furios pe Foma Fomici, prea e ticălos. Este un fel ingenuu de a citi. Adevărul e că Foma Fomici es
