Confundaţi de cele mai multe ori cu ţiganii, deoarece au trăsături fizice asemănătoare, rudarii par să alcătuiască, totuşi, o unitate etnică proprie. Ungurii îi numesc pe rudari "Pharaoh nepek"(poporul lui Faraon), iar în Serbia şi spaţiul ex-iugoslav aceştia sunt cunoscuţi sub numele de karavlahi (vlahi negri). Bătrânii rudari din România cred însă, cu toată convingerea, că nu sunt ţigani, ci "români vechi", descendenţi din daci
Mă îndrept spre Voitinel, un sat din comuna Gălăneşti (Suceava), în care a răsărit, mai ales după 1989, un pitoresc "cartier ţigănesc". Cătunul e alcătuit aproape în întregime din case de lemn, înconjurate de mici grădini înghesuite unele în altele, o veritabilă forfotă de lumini şi umbre, de sunete şi tăceri unduitoare. Culturi de cartofi şi stive de cherestea coabitează cu gunoaie şi trandafiri înfloriţi, ştiuleţi de porumb şi puradei dezbrăcaţi, gâşte toropite de soare şi grămezi de chirpici. Dintr-o bucătărie de vară răzbate, până în uliţă, o voce plină de patos, susţinută de acordurile unei viori: "Piţigoiu-i ca ţiganul,/ Ca şi el umblă sărmanul". Deasupra unei grădini, patru fluturi albi execută un dans vertical, cu mişcări bruşte, o miraculoasă geometrie aeriană, cu unghiuri într-o continuă schimbare.
Căutători de aur
Deşi contrucţiile sunt noi, atmosfera locului şi curgerea timpului par a fi întreţesute de o imensă pânză de păianjen, senzaţie accentuată şi de mulţimea obiectelor vechi, înghesuite prin case şi curţi, dar şi de acea lentezza d'anima, specifică populaţiilor tradiţionale. "Biblioteca ambulantă" a locului, profesorul de istorie pensionar Doru Mircea Hrişcă, povesteşte că printr-un hrisov din 18 august 1427, domnitorul Alexandru cel Bun dăruia boierilor Hărman şi Ieţco satul Voitin. Tot în timpul domniei acestui bărbat ales, care a înscris Suceava pe traseul civi
