După ce, în urmă cu doi ani, Eugen Ilina şiLaurenţiu Midvichi ne invitaseră la Cercul Militar Naţional pentru a ne pune eterna întrebare: „Încotro?“ (de parcă ar deţine vreunul dintre noi răspunsul!), iată-i acum, în acelaşi loc, cu o şi mai grea de sensuri expoziţie (sculptură/pic­tură) – Complicităţi figurative, prin care cei doi artişti nu fac decât „să sporească şi mai mult a lumii taină“, luminându-ne cu stranii lanţuri, captivităţi, răsuciri ca pentru a proba – iar şi iar – că L’enfer înseamnă les autres şi că nimic din cele ce compun nebunia lumii nu ne rămâne străin. Tema cercului ca simbol al captivităţii (şi totuşi, roata!) este abordată de pictorul-sculptorul Eugen Ilina (n. 1965) într-un registru halucinant, ca pentru o tragere pe roată în caruselul încremenit în bâlciul lumii, c Publicitate a pentru o aruncare pe rugul purificator de vieţi a unor vreascuri păstrătoare ale formei de trup omenesc. Aceeaşi temă apare la Laurenţiu Midvichi (n. 1979), în pictură. Personajele „poveştilor“ sale, se reduc la nuduri, surprinse parcă de o nouă erupţie a Vezuviului, încercând cu disperare să-şi ascundă (până la anulare) capul în refuzul de a vedea ghicita urgie devastatoare. Se simte studiul temeinic (la Ilina, grifa lui Marcel Chirnoagă, Eugen Bratfanof – grafică, respectiv pictură, şi Ioan Duman – sculptură; la Midvichi, Viorel Grimalschi), dar mai cu seamă este evident talentul celor doi plasticieni. Lucrările lor n-au cum să lase privitorul indife­rent; ele sunt tot atâtea între­bări la răspunsuri pe care nu le-am pus. Lucrări de mare forţă expresivă în expoziţia ce pare a avea un singur autor. Şi totuşi, la o privire mai atentă, vezi că nu doar sculptorul-pictor Eugen Ilina şi pictorul Laurenţiu Midvichi sunt „complicii“ hotărâţi să ne facă să vedem chipul bezmetic al lumii ca foste trestii gânditoare, ci chiar noi, privitorii, suntem part