Între „speranţe şi obiective“ şi-a propus medicul scriitor prof. dr. doc. Ion Gherman să înainteze modest pe sârma întinsă sub cupola marelui circ tragic (şi fără plasă de siguranţă!) care este istoria neamului românesc, a ţinuturilor româneşti, la care au jinduit mereu lupii hrăpăreţi ai marilor imperii, cu precădere cei din Răsărit. Şi cum ţinuturile cu pricina erau locuite de români, faptul de a te fi născut român la tine acasă, pe ţarina străbună, devenea în ochii râvnitorilor de „pământ şi apă“ o adevărată crimă iar sentinţa nu putea fi decât una: moartea „crimina­lului“. Ca lider al Societăţii Culturale „Ţinutul Herţa“, autorul cărţii Înaintând modeşti în Publicitate tre speranţe şi obiective(Editura Tradiţie, Bucureşti, 2012) alcătuieşte un veritabil mozaic de teme, în care ştiinţă, cultură, artă, istorie, medicină, etică, politică, biografie, portretistică se cheamă şi-şi răspund. Struc­turată în şase părţi (cu o prefaţă semnată de autor), lucrarea porneşte de la „sfaturile părinţilor“ spre a ne atrage atenţia (şi dacă ne-o spune un medic, se cam cuvine să-i dăm ascultare) că medicamentele sunt ca o sabie cu două tăişuri: cel bun – cam firav şi tocit zdravăn; cel rău – zburdalnic în atingerea punctelor slabe ale organismului, care cedează cu umilinţă atacurilor agresive; dar fiecare om are în el „scânteioara de Dumnezeire“ care-l luminează, fie pornind de la un sfat părintesc, fie de la un pariu cu el însuşi, când gajul pus în joc poate fi chiar viaţa. Plină cartea aceasta de evocări ale unor fraţi de-ai noştri bucovineni şi herţeni, plină de fapte culturale ale unor contemporani (scriitori, profesori, oameni de cultură, istorici, poeţi). Intercalarea în text a unor amintiri de ordin personal face din volum o mărturie caldă despre o viaţă de om, cu tot ce înseamnă lupta pentru ea, permanenta îmbinare între a cunoaşte şi a iubi, fără de care omul va f