Nu era deloc distractiv să fii hoţ în Bistriţa medievală: într-o noapte, prin 1562, un hoţ a pătruns în locuinţa primarului şi i-a spintecat un picior. Pentru această faptă el a plătit cu viaţa: a fost executat prin decapitare, în piaţa centrală a oraşului. De pedepse îngrozitoare aveau parte şi fetele care rămâneau gravide fără a fi căsătorite.

Ca peste tot în Europa, şi în cetatea Bistriţei pedepsele erau crunte pentru cei aflaţi în afara legii: „1562 Într-o noapte intră în locuinţa primarului Gregorius Waum un ungur cu un ochi – îl tăie cu sabia şi îi spintecă un picior. Acest atentator a fost prins şi executat prin decapitare.” scrie Emil Csallner în cartea „Fapte memorabile din ţinutul Nösen [o contribuţie la istoria oraşului, capitlului şi districtului Nösen, Bistritz, 1941]”.

Cartea a fost tradusă “din nemţeşte de Gelu Pavel – contabil în pensie, la Bistriţa, în 1952” – după cum o indică însemnările primelor pagini şi poate fi consultată la Sala de studiu a Direcţiei Judeţene Bistriţa-Năsăud a Arhivelor Naţionale. Se pare că moartea prin decapitare era aplicată deseori infractorilor de către legiuitorii acelor vremuri sângeroase – probabil pentru că întreg „spectacolul” era urmărit cu sufletul la gură de aproape toţi locuitorii cetăţii şi avea drept scop tocmai înfricoşarea eventualilor răufăcători.

În acelaşi volum este consemnată o altă pedeapsă cutremurătoare: „1567 La 20 ianuarie fiica lui Urban Seufel din Dumitra Mare a fost condamnată a fi îngropată de vie pentru că şi-a omorît copilul (pruncucidere). În aceeaşi zi, fiica lui Ioan Simbriger din Lechinţa a fost condamnată a fi îngropată de vie pentru ruşinea sîngelui (Blutschande) [cred că din cauză că a făcut dragoste cu un străin sau altă naţie şi a rămas gravidă] după ce la 30 octombrie 1566 tatăl ei s-a sinucis în temniţă... Pedeapsa inumană de a se îngropa un condamnat de viu se mai