Marii oameni de ştiinţă ai lumii schimbă modul în care percepem lumea. Dar pentru a ajunge la această performanţă trebuie să combată idei vechi, ceea ce implică şi atragerea unor duşmani. Indiferent dacă au intrat în dizgraţie sau în uitare, marii cercetători ai lumii şi-au lăsat amprenta asupra lumii.

Înainte de fi dovedită şi acceptată, o teorie poate fi supusă unui val de critici dure, iar cel care a iniţiat-o poate fi batjocorit, respins, chiar umilit. De cele mai multe ori, o autoritate religioasă este cea care porneşte oprobriul public al iniţiatorului, dar se poate ajunge ca şi colegii de brească să devină critici aprigi. În aceste condiţii, un om de ştiinţă trebuie să dea dovadă de determinare şi să creadă în continuare în ideea respinsă de toţi ceilalţi, scrie BBC.

Cei mai norocoşi oameni de ştiinţă ajung să fie apreciaţi chiar din timpul vieţii, dar cei mai mulţi sunt veneraţi abia după moarte. De la Isaac Newton la Galileo Galilei sau Charles Darwin, toţi au avut parte de o înfruntare cu autoritatea vremii. BBC a întocmit o listă cu cinci dintre cei mai contestaţi oameni de ştiinţă din toate timpurile, unii dintre ei cunoscuţi, alţi prea puţin remarcaţi.

Isaac Newton (1642 – 1727)

Isaac Newton a schimbat percepţia lumii prin teoria gravitaţei şi prin legile sale privind mişcarea. Ceea ce i-a atras critici publice a fost afirmaţia sa conform căreia Dumnezeu reprezintă spaţiul şi timpul.

Astfel de afirmaţii au fost considerate de neacceptat de filosoful german Gottfried Leibniz, care considera cercetarea lui Dumnezeu din punct de vedere ştiinţific ca fiind abominabilă. A trimis o scrisoare familiei regale Hanoverian din Anglia, prin care îl acuza pe Newton de aportul pe care îl aduce la declinul „religiei naturale”.

Deşi era profund religios, Newton respingea divinitatea lui Iisus Hristos