Gazeta a arătat, și nu numai ea, că stadionul din cartierul Ghencea a devenit o adevărată dărăpănătură după ce FC Steaua a decis să nu mai joace acolo și n-a mai cheltuit cu întreținerea arenei. Drept urmare, pereții s-au îmbibat cu apă, au mucegăit și au început să se surpe, oferind imaginea dezolantă a unui complex sportiv în curs de degradare. La un singur pas de ruină.

Principala explicație a acestei situații deplorabile constă în lipsa de fonduri a proprietarului bazei, Ministerul Apărării Naționale, care nu dispune de bugetul necesar, sute și sute de mii de euro anual, spre a aduce stadionul la linia de plutire înainte ca spectatorilor să le cadă tavanele în cap.

Afirmația n-are însă nici cea mai mică legătură, chiar nici una, cu mojicia celor de la MApN de a strînge de pe holuri pozele-amintiri cu Steaua ‘86 și ‘90 ca să le arunce claie peste grămadă într-un fel de depozit. Grija față de istoria echipei roș-albastre e una, mitocănia altceva, oricît ar transpira să se disculpe cei vizați, nu există legătură între ele.

Altminteri, să ne reamintim cum, luni în șir, finanțatorul actualului lider al Ligii 1 s-a străduit să-i convingă pe generalii de la Apărare, aliniați într-o supercomisie de așa-ziși experți, specialiști în ce?!, să-i concesioneze stadionul pe o perioadă de minimum 20 de ani. Obișnuiți să ordone, nu să asculte, gradații din minister s-au lăsat greu și, în final, nu s-au lăsat deloc! I-au pretins lui Gigi Becali, îmi cer scuze, pe mă-sa și pe ta-su! I-au sfidat pe el și pe reprezentanții lui, născocind condiții peste condiții și fluturînd restricții peste restricții de parcă așteptau nerăbdători ca partenerii să-și iasă din pepeni și să se retragă de la negocieri. Pînă la urmă, au reușit, și-au atins scopul.

Probabil că generalii cu pricina n-au realizat nici acum că, bătîndu-se degeaba cu pumnii în piept și dîndu-se aiur