Baronul Laveleye. Voiaj în România (13)

Impresii de călătorie, crochiuri sentimentale, amintiri despre oameni şi locuri, care denotă marele interes pe care l-a purtat României baronul belgian Emile de Laveleye. Paginile sale de memorialistică – traduse azi pentru prima dată în limba română – sunt utile şi în plan istoric. Le-am extras din cartea sa “La Peninsule des Balkans”, publicată în 1888, în urma voiajului întreprins în Europa orientală.

__________________________

Acum câţiva ani, situaţia financiară a României era deplorabilă. Plăţile din bugetul statului se făceau la fel de greu ca la Constantinopol. Astăzi, există excedente şi bugetul din 1884 s-a echilibrat: 125 milioane de franci, venituri şi tot atâtea, cheltuieli. Datoria totală nu mai e aşa de grea: 619 milioane, din care 345 reprezintă valoarea căilor ferate aparţinând statului; rmân 274 de milioane datorie reală. România poate sta liniştită! Sistemul ei monetar e cel al Franţei, doar că francul se cheamă... “leu”.

Organizarea armatei e concepută după vechiul sistem prusac; efectiv redus sub arme: 18.532 de militari şi 2.945 de cai, dar cu rezerve numeroase şi bine antrenate în armata teritorială, care numără 100.000 de oameni. Foarte atent cu problemele militare, regele Carol a avut grijă să-şi înveţe armata care sunt calităţile soldatului: forţă şi rapiditate, aşa cum a dovedit-o, la Plevna.

Comerţul exterior, în 1870; import: 82.927.228 franci; export: 117.682.783 franci. În 1882; import: 268.851.921 franci; export: 244.730.199 franci din care cea mai mare parte reprezintă schimburile cu Austro-Ungaria, care se ridică la: import - 134.515.000 franci; export - 74.706.000 franci. 

Comisia Europeană a Dunării

Dl. Lavertujon, comisar francez în Comisia Europeană a Dunării, mi-a comunicat câteva detalii foarte interesante despre această instituţ