În poveştile româneşti, Făt-Frumos e hrănit, uneori, nu cu pâine de grâu curat, ci cu azimă din... cenuşă. Am considerat întotdeauna că „meniul” ăsta ţine de lumea basmului şi nu de cea reală. Totuşi, există mărturii despre prânzuri bizare, la care oamenii mănâncă... pământ!

Primii exploratori europeni care au ajuns pe malurile fluviului Orinocco (America de Sud) povesteau despre tribul ottomacilor, ai cărui membri obişnuiau să coacă un fel de... chifle, dintr-o argilă cenuşie, clădindu-le apoi în mici piramide. Când i se făcea foame, ottomacul lua o chiflă dintr-aceasta, o muia în apă şi ronţăia din ea. Într-o zi, putea să ajungă să mănânce chiar şi o jumătate de kilogram de pământ (asta pe lângă verdeţuri, rădăcini, fructe şi ouă de păsări ori...ouă de broaşte ţestoase – cu care se ospătau vreme de 15 zile pe an, când ţestoasele pătrundeau pe gurile fluviului...).

Obiceiul de a mânca pământ – sau „geofagia” – mai era întâlnit la aborigenii din Noua Caledonie sau din teritoriile unde astăzi se află Venezuela ori Guyana, ca şi în insulele Sumatra şi Java. Javanezii făceau din pământ un fel de turtiţe-figurine (cam cum sunt cele de turtă dulce, la noi), care se consumau cu precădere în timpul unor ritualuri. În Congo, există un soi de pământ considerat comestibil, care se vindea ca o adevărată delicatesă. Bine, în ce priveşte Africa fierbinte, trebuie să ne amintim, de exemplu, felul în care unele triburi pregătesc omleta, la marginea deşertului, folosindu-se de „cuptorul” natural al nisipului încins. Oricât ar scutura ei mâncarea, după aceea, nu se duce şi ultimul fir de nisip!...

În Africa săracă şi subnutrită, turtele de pământ sunt încă o realitate...

Alte alimente bizare – bizare pentru noi, cei care ne considerăm parte din civilizaţia avansată a lumii – ar fi şi: o răşină a unui arbore australian, care se mânca prăjită în untură de cangur; su