Mă îndispune că viaţa preşedintelui ţării e la mîna şoferului Traian Băsescu. Ştiu cîteva poveşti cu Băsescu la volan, pe la ora 11 ziua, de cînd era ministrul Transporturilor. Poveşti care seamănă cu filmul plecării lui de la cîrciuma unde băuse împreună cu Becali şi cu fotbaliştii de la Steaua. Atunci preşedintele, băţos, şi-a condus maşina pînă acasă. Nici unul dintre poliţiştii şi sepepiştii care roiau în jurul cîrciumii pe care a părăsit-o bine dispus Traian Băsescu n-a avut curajul să-l pună, preventiv, să sufle în fiolă. Nu-mi permit să afirm că în această dimineaţă, înainte de a se sui la volan preşedintele ar fi consumat ceva. Dar nici nu pot exclude această ipoteză. Totuşi, în afara acestor bănuieli, la ce mai plătim noi sepepiştii care trebuie să-l păzească pe preşedintele ţării, dacă el se suie la volan cînd are chef şi pe unde are chef? De ce trebuie să-mi zic, auzind că preşedintele României a provocat un accident de curculaţie, „Bine că nu s-a întîmplat nimic grav!”? Din partea lui Traian Băsescu nu mă aştept la prea multă responsabilitate faţă de fişa funcţiei sale. Personajul îşi închipuie că persoana sa bate soarta – ceea ce pînă acum i-a mers, dar şeful sepepiştilor care-l păzesc pe preşedintele ţării ar fi trebuit să-i spună ritos lui Traian Băsescu, „Dacă vrei să conduci maşina, o faci numai după demisia mea!” Sepepistul-şef a riscat şi a pierdut. Ce mare chestie e, o să spuneţi, că Băsescu a făcut un accident mic, lovind în spate o maşină? Pentru Băsescu nu e decît un accident pe care l-a rezolvat amiabil cu şoferul maşinii pe care a lovit-o şi care poate că se va lăuda toată viaţa că l-a împins de la spate preşedintele ţării. Dar între maşina, oricît de personală, a preşedintelui şi maşina din faţa lui ar fi trebuit să se afle o maşină a SPP-ului. Iar dacă generalul care conduce SPP-ul n-a avut grijă ca între maşina la volanul căreia