Zăcămintele neconvenționale ar putea aduce investiții străine, mii de noi locuri de muncă și încasări mai mari la buget, ba chiar ne-ar putea transforma în exportatori de energie.
În 2008, Statele Unite își acopereau din import 13% din consumul anual de gaze naturale (care era la acel moment de circa 630 de miliarde de metri cubi, adică de aproximativ de 50 de ori mai mare decât cel al României). Pe măsură ce progresele tehnologice au permis recuperarea unor cantități tot mai mari de gaze blocate în zonele de șist, lucrurile s-au schimbat radical. „Mărimea rezervelor de gaze de șist și investițiile în exploatarea lor ar putea face ca SUA să-și acopere aproape întregul consum din surse interne. Se estimează că, în 2035, importurile de gaze vor mai reprezenta doar 1% din necesar“, se arată într-un raport al KPMG Global Energy Institute. Mai mult, „sunt semne că SUA se pregătesc pentru a deveni un jucător important pe piața mondială a gazelor, căci au fost luate măsuri pentru a converti unele instalații de procesare și prelucrare a gazelor, inițial construite pentru import, în unități de export ale gazelor de șist sub formă de gaz lichefiat“.
Deși mult mai dependenți de importurile de gaze decât americanii, europenii sunt, deocamdată, cu ani buni în urmă la capitolul zăcăminte de șist. Asta deși „potrivit Agenției Internaționale pentru Energie, gazele neconvenționale ar putea reprezenta aproape 50% din producția europeană de gaze în 2035, gazele de șist având cel mai promițător potențial de creștere“, se precizează într-o analiză realizată de Philippe & Partners pentru Comisia Europeană. Conform unei estimări a administrației americane pentru Informații în Energie (EIA), există în Europa rezerve recuperabile de circa 17 trilioane de metri cubi de gaze de șist (de aproape trei ori mai mult decât rezervele clasice de gaze naturale).
Libertate energe
