…deşi aş fi votat direct împotrivă, dacă iniţiativa nu ar fi aparţinut unui senator USL. În această situaţie, este de datoria mea să dau nişte explicaţii, atât asupra votului, cât şi pentru a aduce unele clarificări într-un domeniu în care foarte mulţi îşi dau cu părerea, fără să deţină un minim de cunoştinţe sau informaţii necesare.
În ultima vreme, în spaţiul public s-au vehiculat informaţii despre cele “58.000 de mandate de siguranţă naţională privind interceptările telefonice în cursul anului 2012”, lăsând să se înţeleagă că mandatele de acest fel sunt folosite pentru a asculta cetăţenii, după bunul plac al SRI. Total fals şi cu consecinţele unui prejudiciu de imagine nemeritat pentru această instituţie. În cursul anului 2012 au fost aproximativ 3.400 mandate de siguranţă naţională, ceea ce reprezintă doar 9 % din totalul celor peste 38.000 de autorizaţii de interceptare aprobate de judecători. Acesta este numărul real. Cifra de 58.000 se referă la numărul posturilor interceptate în cadrul acestor autorizaţii. Pe înţelesul tuturor, diferenţa între 58.000 şi 38.000 provine din faptul că o persoană căreia i s-au restrâns temporar drepturile fundamentale deţine mai multe numere de telefon.
Trebuie să precizez că principala confuzie pleacă de la faptul că SRI este operator unic de interceptare, atât pentru cele 3.400 mandate de siguranţă naţională, cât şi pentru restul autorizaţiilor de interceptare, care sunt eliberate la cererea Ministerului Public, DNA, DIICOT, etc…
În timp ce mandatele pentru interceptare privind siguranţa naţională parcurg mai multe etape obligatorii de verificare şi decizie până ajung pe masa judecătorului, fiind aproape imposibilă obţinerea unui astfel de mandat fără indicii temeinice privind starea de pericol în care s-ar afla siguranţa naţională, restul autorizaţiilor de interceptare par
