De la preluarea mandatului de preşedinte al Institutului Cultural Român, domnul Andrei Marga nu a făcut nici o conferinţă de presă în care să-şi explice proiectele (doar în scris s-a exprimat, neconfruntat cu vreo întrebare a jurnaliştilor). În schimb, homepage-ul www.icr.ro s-a umplut de comunicate seci.

Toate încep, invariabil, cu „aşa cum s-a mai anunţat“ sau „în efortul de a“. Pe bază de efort, bunăoară, ICR a deschis filiale pe tot cuprinsul țării, inclusiv la Iași.

„Filialele vor deveni funcţionale începând cu 1 ianuarie 2013“ şi vor fi înfiinţate „în cooperare cu primăriile şi consiliile judeţene“.

Nici Primăria Iaşi sau Consiliul Judeţean Iaşi nu numai că nu au avut habar de planurile domnului Marga. Prin urmare, bugetele local și județean nu au inclus, firește, nici o sumă pentru un institut fantomă, lipsit în continuare, la atâtea luni de la „inaugurare”, de ștampilă, sediu oficial sau site.

Ce ar putea fi un ICR Iași, dacă el totuși ar exista? De exemplu, centru regionale de selecţie a proiectelor şi artiştilor care să reprezinte România în afara ţării. Altfel spus, descentralizare: se vede mai bine la nivel regional valoarea unui scriitor, muzician etc datorită proximităţii.

Dacă acesta este scopul real, în ciuda unui fundament logic, „aşa cum s-a mai anunţat“, dezbătut etc., în practică, majoritatea artiştilor „de provincie“ care şi-au creat un nume solid în străinătate au devenit pe plan local vedete abia după aplicarea dictonului „nimeni nu e profet în ţara lui“. Exemplele sunt nenumărate.

În ciuda declarațiilor unora sau altora, Iaşul este în continuare lipsit de un proiect cultural de anvergură, dar se susţin din bani publici vreo zece reviste de cultură cu tiraj de buzunar şi zeci de simpozioane fără nici un ecou. Cum vicepreşedinte al ICR este în acest moment un personaj influent în Uniunea Scriitorilor din Români