În ultimii 23 de ani, românii au încercat de toate pentru rezolvarea problemei maidanezilor: sterilizare, adopţii, adăpostire, eutanasie. În urmă au rămas aceleaşi probleme, dar şi o concluzie: problema câinilor fără stăpân este, de fapt, problema mentalităţii oamenilor.

Principala problemă a Bucureştiului sunt maidanezii, indică un sondaj realizat de Cult Market Research în 2012. Aproape 50% dintre subiecţi au indicat acest neajuns. De 23 de ani, problema maidanezilor este scoasă de la naftalină, în România, cu o precizie demnă de un ceasornic bine setat. În general, contextele sunt două: fie o persoană a fost schilodită sau chiar omorâtă de o haită, fie aleşii locali pregătesc un alt proiect de rezolvare a problemei. Invariabil, aceste episoade divid societatea în două: iubitorii de animale şi adepţii eutanasierii.

Dincolo de aceste contre, problema pare scăpată de sub control. Date clare despre numărul exact al maidanezilor din Bucureşti, dar şi din întreaga ţară, nu există – nicio supriză aici. Când datele medicale anunţă că numărul persoanelor muşcate de câini a depăşit 15.000 în ultimul an într-un singur oraş, e cazul să-ţi pui nişte întrebări. Tot tipic pentru România, ştirea se opreşte aici, omiţând exact „amănuntul“ care arată adevărata problemă: aceleaşi date spun că peste jumătate din aceste accidente sunt provocate de animale care... au stăpân.

Şi cu asta, ajungem la miezul real al cazului: mentalitatea oamenilor. Oscilând între ignoranţă, rea-voinţă, uneori hoţie, alteori nepricepere, problema trenează, în primul rând, din cauza incapacităţii cronice a autorităţilor de a elabora şi duce la capăt proiecte clare şi eficace (lucru valabil în absolut orice domeniu, de la educaţie şi sănătate la autostrăzi şi, iată, câinii fără stăpân). Pe de altă parte, de vină este şi lipsa de educaţie a oamenilor (din nou, valabilă de la felul în care s