A trecut în nefiinţă un Bărbat al timpului nostru, un Om de seamă, în chiar ziua când altarul pe care-l slujise superlativ împlinea 100 de ani de existenţă, în timp ce El,peste câteva zile numai, ar fi trebuit să împlinească 64 de ani.

Omul şi Profesorul Ion Gh. Roşca a fost - şi mi se pare atât de greu să scriu a fost – unul dintre cei mai longevivi rectori ai Academiei de Studii Economice – A.S.E.-ul – un bărbat cu adevărat falnic, născut în capitala de suflet a Olteniei de sub munte, în Râmnicu Vâlcii - şi a fost şi unul dintre străluciţii fii al acestui oraş al cărţii şi deopotrivă vatră a imnului nostru naţional. Înaintea lui, Râmnicul a mai dat un om de seamă al vremii de la sfârşitul veacului al XIX-lea şi începutul veacului al XX-lea, Valerian Urşianu, universitarul strălucit, parlamentarul elogiat de George Panu cel din cercul ,,Junimii’’, într-un portret admirabil – om de ştiinţă al dreptului internaţional, primul specialist român în această disciplină, recunoscut european prin lucrarea sa în domeniul Dreptului naţiunilor, înaintaş şi inspirator al lui Titulescu. Dar despre acesta, din păcate, nu se mai ştie azi aproape nimic într-o ţară în care valorile apun trist în faţa strălucirii Nicoletei Luciu.

Asemenea lui Valerian Urşianu, Profesorul Ion Gh. Roşca – iarăşi acest nefericit a fost pentru cineva care clocotea de viaţă, care era devorat de lăcomia vieţii, de patima oltenească a ctitoriei – s-a impus ca om al ştiintelor economice şi pornind de la temeinicia studiilor şi specializării în spaţiul Calculului economic şi Ciberneticii economice, al Mecanizării şi Automatizării calculului economic, până la Informatica economică, premiat de Academia Română pentru această ,,Informatică’’, s-a exercitat, repet, superlativ în pledoaria sa profesional - universitară.

Rectoratul l-a impus în conştiinţa tuturor confraţilor şi a generaţiilor de stude