O notă anecdotică: bătrânul bulevard al Câmpulungului Muscel s-a numit multă vreme Bulevardul „Pardon”.
Aglomeraţia era atât de mare, iar ciocnirile între trecători atât de dese încât duceau inevitabil la scuzele exprimate la tot pasul prin expresia „Pardon!”. Hâtri, localnicii i-au spus marei artere amenajate în 1880, în albia unui iaz, „Pardon”. Extrapolând acestă poveste putem spune că, pe uliţa sau poteca politicii româneşti, o groază de trecători ar trebui să-şi ceară scuze în permanenţă. Nu pentru ciocnirile produse, ci pentru urmele contondente lăsate acestui neam. Cam prea multă lume umblă brambura pe acestă stradă din punct de vedere ideologic. Că aşa-i astăzi în România. Nimeni nu mai are „o fişă clară a postului” şi face ce n-ar trebui să facă. Sindicatele fac politică, presa ţine loc de opoziţie, oamenii politici fac afaceri… Binomul aflat la putere, USL, se poarta absolut anapoda.
PSD-ul are apucături de liberali, preia încet, încet administraţia şi instituţiile statului. Calmi, ca nişte oameni de dreapta. Asta în timp ce în cadrul PNL e o efervescenţă revoluţionară, stângistă de-a dreptul. Să fim bine înţeleşi. Aici nu e vorba de preferinţe, ci doar de o analiză politică. Şi nu pot să nu-i dau dreptate sociologului Vasile Dâncu care remarca, într-un interviu preluat şi de „Evenimentul zilei”, că „Liberalii se comportă ca şi când ar fi în opoziţie. Au reacţii nevrotice”. Explicaţia este cea dată mai sus. Succesul USL „a zăpăcit un pic zona noastră liberală. Senzaţia celor care lucrează alături de liberali în coaliţia de guvernare este că vor prea mult, vor totul şi vor acum. Sentimentul pesediştilor este că peneliştii vor să consume toate resursele politice forţând mereu limitele, ca în vara trecută, parcă nevenindu-le să creadă că parteneriatul va fi lung”, explică Dâncu!
Chiar nu înţeleg de ce forţează PNL-ul. De vină nu cred că sunt doa
