Am putea considera protestul ieşenilor faţă de maniera discreţionară, cam amatoristă şi la plesneală în care este gestionat oraşul, ca fiind, până la urmă, un demers inutil, fără oarece consecinţe concrete.

Asta pentru că e greu de crezut că edilii USL se vor ruşina subit de abuzul comis, se vor canoni intempestiv în nopţile insomniace în care îşi vor analiza onorabilitatea, iar ca probă a penitenţei asumate, vor replanta din nou, tei, castani şi nuci, acolo unde le e de fapt locul de suflet. Ori mai mult, că se vor grăbi să plătească din propriile buzunare de bugetar, amenzile, până la urmă modice, aplicate pentru bătaia de joc a mediului ambiant. Sau că, plini de remuşcări, îşi va da vreun oarecare demisia de onoare, ca probă a conştiinţei civice responsabile faţă de tradiţiile istoriei recente, prezentul continuu spre care aspirăm şi, mai ales, viitorul european pe care ni-l dorim cu toţii. Evident, nu va avea loc un astfel de recurs la onestitate, din motive de vremuri civile, neelectorale, care nu mai obligă la nimic, nici măcar la comemorarea lozincii cu „USL iubeşte Iaşul“!

În realitate, protestul de joi sigur că a stârnit măcar o brumă de nedumerire şi îngrijorare, din constatarea suprinzătoare că, uite, mulţi, puţini, câţi or fi fost, nu toţi ieşenii sunt mulţumiţi de actuala administraţie a municipiului. În plus, nemulţumiţii ăştia cârcotaşi, culmea tupeului, mai au şi pretenţia de a-şi afişa public insatisfacţia, şi asta chiar în plin centru, în agora unde se dă ora exactă a Iaşului. Sigur, putem invoca tot felul de conjuraţii paranoide, despre interese economico-politice care ar sta în spatele acestei manifestaţii a societăţii civile, dar ce ne facem dacă nici măcar electoratul stabil al USL nu mai crede asemenea gogoriţe, pentru că până şi talibanii politici pot face diferenţa dintre un tei venerabil şi un amărât de salcâm pitic, fie el ch