Două femei adulte stau de vorbă: una dintre ele, vădit tulburată, se confesează despre modul inimaginabil în care a ajuns să fie tratată de fiul ei. Violenţa limbajului este dublată de violenţa fizică, nefericita mamă poartă pe antebraţ urmele felului în care a fost bruscată.
O explicaţie posibilă (fireşte, nu acceptabilă) a ultimei crize ar ţine de diferendul de opinie între mamă şi fiu legat de prietena acestuia, de felul în care tânărul ar fi intrat în totalitate sub controlul ei.
Sărbătorirea zilei de naştere a mamei ne dă trei informaţii preţioase: fiul nu găseşte de cuviinţă să participe la eveniment; apartamentul familiei este somptuos şi vorbeşte de la sine despre standingul ridicat al locatarilor; lista invitaţilor este spectaculos asezonată cu VIP-uri de primă mărime, din rândul cărora oamenii politici nu pot lipsi.
Fiul provoacă un grav accident de maşină: omoară un copil într-o comună prin care trecea ca un bolid, cu circa 140 km/oră. Înainte ca mama şi buna ei amică să se suie în maşină şi să plece spre locul accidentului, reţeaua de prieteni este instantaneu activată, telefoanele încep să sune, se caută oamenii potriviţi să intervină cât mai repede. Dacă, la un prim contact, la secţia de Poliţie din localitate, în tonul şi comportamentul celor doi oameni în uniformă nu se întrevede geană de disponibilitate pentru eventuale abateri de la Regulament şi Lege, cea de a doua întâlnire între mama „făptaşului“ şi cei doi „incoruptibili“, în aceeaşi secţie de Poliţie, elimină orice temere şi orice îndoială că dosarul va fi lucrat cum trebuie şi, ca de obicei, vinovat va fi scos mortul. Au trecut doar 45 de minute de la începutul proiecţiei, şarada este dezlegată, suspansul nu mai apasă greu asupra niciunuia dintre spectatori: pilele şi corupţia funcţionează la parametri performanţi în România.
Ăsta ar fi filmul dacă Poziţia copilului şi-
