Pot să înțeleg argumentul, Băsescu a cedat în “deal-ul” cu procurorii că n-avea de ales din cauza celor 70% (deși nu pot înțelege cum argumentul ăsta vine tocmai de la cei care își fac un titlu de glorie din faptul că n-au participat la vot și ne înjură pe ăștia care am participat, totuși, adică cei fără de care USL ar fi avut 100%, nu 70%, dar în fine).
Nu-s de acord cu el, e drept. În realitate Băsescu avea de ales, putea să respingă procurorii exact așa cum a făcut-o și pe vremea lui Pivniceru, între timp aveam interimari care făceau treabă, fapt dovedit – Morar și Călin. Dacă ținea la justiție mai mult decât la orice, desigur. Zic că a fost păcat și pentru el că n-a făcut-o și de data asta, cum a făcut-o în toți anii din urmă, dar e într-adevăr opțiunea lui. Probabil e pragmatic pentru Băsescu să renunțe la sprijinul celor puțini pentru care justiția contează sau la sprijinul Bruxelles-ului, pentru sprijinul celor mult mai mulți pe care îi poate mobiliza PSD.
Pot, așadar, să înțeleg că Băsescu a cedat pragmatic justiția ca să devină din nou jucător, și că e o mișcare pragmatică pentru a rupe majoritatea de 70%; deși să fiu sinceră pe mine personal majoritatea de 70% mă speria pentru posibilitatea de a îngenunchea statul de drept și justiția, nu de altceva. Politic, mișcarea asta îl întoarce pe Băsescu din nou în joc alături de Ponta (și PDL-Udrea) și echilibrează cât de cât taberele politice, un lucru care are, probabil, și efecte pozitive. Aș vrea să reamintesc totuși că, până acum, toate “soluțiile imorale” pe care le-a găsit Băsescu nu au presupus o cedare pe justiție. E păcat că această nouă “soluție imorală” o face, abia acum devine imorală cu adevărat, deși e pragmatică.
Ceea ce NU pot însă să înțeleg este ranchiuna asta a susținătorilor lui Băsescu contra celor pentru care justiția și statul de drept contează. E okei să-l susții pe Băs
