A fost un meci la îndemâna fetelor noastre. De aici pleacă marele regret al ratării calificării. Sunt convins că toată ţara a susţinut Oltchimul joi seară şi a suferit apoi pentru eliminare. Oltchim a controlat jocul cu Gyor.
Fetele au condus în permanenţă, iar portarul a fost fantastic. Navarro a fost extraordinară. Lipsa Katarinei Bulatovici... Dacă şi ea ne susţinea, eram în finală. Bulatovici nu a făcut un meci strălucit. Marea surpriză a lui Jakob Vestergaard a fost Alisson Pineau. A jucat foarte bine. La fel şi Barbosa, şi Managarova. Oana Manea a evoluat şi ea bine. Din păcate, Oana a greşit acea minge în ultimul minut, când mai aveam o şansă. Nu ai voie să greşeşti astfel la un asemenea nivel.
Rămân la părerea că psihicul fetelor noastre a jucat un rol hotărâtor. Dacă era linişte la echipă, acum Oltchim era departe. Nesiguranţa apărută după ce echipa a pierdut sprijinul financiar al Combinatului Oltchim le-a dărâmat psihic. Iar asta s-a văzut în momentele decisive ale jocurilor, aşa cum a fost la Veszprem. Probabil, în mintea lor, în ultimele minute, au revenit acele întrebări care le chinuie de ceva vreme: „Continuăm sau nu?”, „Dispărem sau rămânem împreună?”.
A fost o şansă unică pentru Oltchim şi pentru handbalul românesc. Nu ne mai întâlnim cu această situaţie. Nu ştiu dacă vom mai disputa o semifinală de Liga Campionilor. Am înţeles că multe jucătoare vor pleca. Bulatovici la Gyor, cutare nu mai ştiu unde...
Dacă se va desfiinţa echipa? Nu cred. E păcat însă că se va pierde un brand. Nu e totuşi o tragedie, pentru că şi alte echipe au dispărut.
