De râul Prut, unele dintre cele mai mari din România, se leagă numeroase legende şi scrieri ale istoricilor, numele său fiind tradus în vremurile vechi ca „râul cu apă furtunoasă“.

Lung de 953 de kilometri, râul prut izvorăşte din apropiere de muntele Hoverla din Carpaţii Păduroşi din Ucraina. Pe teritoriul României, râul are o lungime de 742 de kilometri, un bazin hidrografic de 10.990 de kilometri pătraţi şi un debit mediu multianual de 110 metri cubi pe secundă.

Râul Prut a fost cunoscut încă din antichitate, despre el scriind marele istoric grec, Herodot. Călătorin prin coloniile greceşti situate la nord de Marea Neagră, istoricul s-a interesat asupra zonelor învecinate cu acestea. În scrierile sale, el aminteşte de Prut sub denumirea de Pyretus şi cunoaşte amănunte suprinzătoare despre această apă. Tot Herodot susţine că între Prut şi actualul Siret mai exista un râu mare ce se vărsa în Dunăre, crezându-se mult timp că este vorva de o greşeală. Cercetările geologice şi studiul documentelor au arătat că până în secolul al XVI-lea, Bârladul se vărsa direct în Dunăre şi nu în Siret, ca acum.

Mai târziu, Prutul va deveni o adevărată coloană vertebrală a Moldovei. Ţinuturile moldoveneşti se întindeau pe o parte şi alta a râului, existând chiar şi unele sate care se împăţeau pe ambele maluri. Prutul nu a reprezentat niciodată un obstacol, el fiind străbătut de nenumărate vaduri. Ciobanii din Transilvania, care îşi iernau turmele în bălţile din partea de sud a teritoriului dintre prut şi Nistru, treceau prin aceste vaduri, iar unii dintre ei chiar s-au statornicit în aceste locuri.

Dimitri Cantemir, în „Descriptio Moldaviae“, se opreşte asupra prutului şi aminteşte , mai întâi, de autorii antici, ca Ptolemeu sau Ammianus Marcellinus care, după Herodot, au scris şi ei despre râul Prut numindu-l Porata, adică apă furtunoasă. Denumirea este, desig