- Social - nr. 73 / 13 Aprilie, 2013 Iredentismul si spiritul revansard constituie firul rosu al politicii budapastane. Nici nu se uscase bine cerneala de pe documentele tratatelor de pace de dupa Primul Razboi Mondial si a si inceput propaganda pentru refacerea Ungariei Mari, un stat in care "minoritatile” (care ii depaseau cu mult, din punct de vedere numeric, pe etnicii maghiari) fusesera si urmau sa fie in continuare puse in malaxorul deznationalizarii, pentru a se crea natiunea "pura” si unica maghiara. Dupa esecul guvernului comunist al lui Bela Kun, care demisioneaza in data de 4 iunie 1919, in urma interventiei hotarate a armatei romane, puterea va fi preluata de conducerea autoritara, de extrema dreapta, a amiralului fara flota si fara mare, Miklos Horhy, care devine mai intai regent al Ungariei (1 martie 1920), iar apoi – dupa doua incercari nereusite ale regelui Carol de a-si relua tronul – incepand cu 7 noiembrie 1921, ajunge unicul conducator al tarii. In aceasta postura a creat, de la inceput, tensiuni in relatiile externe cu tarile din Mica Intelegere (Cehoslovacia, Romania, Iugoslavia), incercand destabilizarea acestora, pe fondul apropierii de fascismul italian musolinian si, mai apoi, de nationalsocialismul german al führer-ului Adolf Hitler. Privitor la aceasta radicalizare in politica externa maghiara, acum 90 de ani, atragea atentia si bilunarul "Muresul”, organ la Partidului National Roman, in editorialul publicat in nr. 37, An II – Tg.-Mures, din 16 septembrie 1923, pagina 1, pe care il reproducem in continuare. Similitudinile cu ceea ce se intampla in perioada de dupa lovitura de stat din Romania, din decembrie 1989, sunt evidente: "Horthy ameninta Pana acum stiam ca in sufletele celor «cari se desteapta» este sustinuta mereu si alimentata ideea revansei si a reintregirii prin discrete promisiuni si fraze vagi ca: «Viva Horthy», a zis Hort