Istoricii au păreri diferite când vine vorba de etimologia râului Moldova. Cea mai cunoscută legendă o găsim în lucrarea “Descrierea Moldovei”, a lui Dimitrie Cantemir, în care se spune că numele râului ar proveni de la cel al căţelei lui Dragoş Vodă.

Dimitrie Cantemir scrie în cunoscuta lucrare că Dragoş a pornit un marş peste munţi, înspre răsărit, împreună cu aproximativ trei sute de oameni. Evenimentul este plasat de cronicari la mijlocul secolului al XIV-lea. Dragoş plecase în marş alături de căţeaua lui de vânătoare numită Molda.

“Pe drum dădu din întâmplare peste un bou sălbatic, numit de moldoveni zimbru, şi, tot gonindu-l, ajunse la poalele munţilor. Când căţeaua lui de vânătoare, căreia-i zicea Molda, şi pe care o iubea foarte mult, se repezi întărâtată asupra fiarei, bourul se azvârli într-un râu, unde săgeţile îl uciseră; dar şi căţeaua, care sărise în apă după fiara fugărită, fu luată de undele repezi. Întru pomenirea acestei întâmplări, Dragoş fu cel dintâi care numi acest râu Moldova, iar locului unde se precuseră acestea îi dădu numele de Roman, după numele seminţiei sale şi luă ca stemă a noului său principat capul bourului”, scrie Cantemir în “Descrierea Moldovei”. După numele noului râu a apărut şi denumirea regiunii istorice Moldova.

Părerile sunt împărţite însă. Scriitorul Costache Negruzzi este de părere de toponimul “Moldova” ar fi de origine romană. „Moldova este un nume dat de romani, cărora, plăcându-le ţara, pentru frumuseţea ei, au numit-o „Mollis Dacia” sau „Mollis Davia” iar râul şi-a luat numele după ţară.”

Bogdan Petriceicu Haşdeu infirmă ambele variante de mai sus susţinând că numele râului şi al regiunii ar avea, de fapt, o influenţă germanică. Scriitorul crede că toponimul “Moldova” ar proveni de fapt de la termenul “Mulda”, care în limba gotică însemna “praf”. Prin această corel