Margaret Thatcher, care a condus guvernul britanic trei mandate la rând, se opunea în 1990 (ultimul său an în funcţia de premier) reunificării Germaniei. O Germanie mare dezechilibra harta vest-europeană, suna motivaţia politică a vremii, dar Doamna de Fier şi-a argumentat poziţia susţinând că e inadmisibil ca o ţară (RDG) să treacă pur şi simplu din imperiul sovietic direct în braţele Occidentului.

Nu ştim ce ar fi spus despre România, 17 ani mai târziu. Cât priveşte Germania, reunificarea s-a produs chiar în 1990, iar Thatcher avea să demisioneze două luni mai târziu, după ce a impus o taxă extrem de nepopulară, care i-a scos pe englezi în stradă.

Germania Democrată a fost considerată întotdeauna cea mai avansată ţară din fostul bloc comunist european. România socialistă, aflată sub austeritatea impusă de regim, nu se putea compara cu Germania de Est decât, poate, la competiţii sportive. Chiar şi aşa, efortul de readucere a acesteia la nivelul landurilor din fosta RFG îi costă şi astăzi pe germani. Din 1991, fiecare dintre ei plăteşte o taxă de solidaritate de 5,5% din venituri pentru ameliorarea serviciilor de bază şi a infrastructurii din fosta RDG. Birul va rămâne în vigoare până în 2019 şi, spre deosebire de englezii care au forţat în '90 demisia lui Thatcher, nemţii nici nu au crâcnit.

Asemenea taxe de sprijin sunt în vigoare în mai multe ţări, de regulă în cele cu PIB ridicat, fiind vizaţi în special locuitorii cu venituri foarte mari. În ultimul timp a devenit vizibilă şi reacţia bogaţilor la suprataxare, milionarii francezi preferând să se mute în Belgia vecină, de exemplu, iar unii americani chiar să renunţe la cetăţenia SUA.

În România, ideea unei taxe de solidaritate a mai fost pusă pe tapet în decursul ultimelor două decenii, dar fără să se concretizeze în vreun fel. Anul trecut, la nici o lună după prelu