Cu o lungime de peste 600 de kilometri, Oltul este unul din cele mai mari râuri care străbat România. Iar legenda spune că Oltul, la fel ca şi Mureşul, s-a născut din lacrimile unei împărătese, mama a doi feciori, care nu şi-a mai regăsit copiii plecaţi în lume niciodată.

Oltul izvorăşte din munţii Hăşmaşul Mare şi străbate nu mai puţin de 7 judeţe, respectiv Harghita, Covasna, Braşov, Sibiu, Vâlcea, Olt şi Teleorman. Trece prin oraşele Miercurea Ciuc, Sfântu Gheorghe, Făgăraş, Râmnicu Vâlcea şi Slatina, are o lungime totală de 615 kilometri şi se varsă în Dunăre lângă Turnu Magurele, la Islaz. Între judeţele Sibiu şi Vâlcea, pe o porţiune de aproape 50 de kilometri, râul străbate Defileul Oltului sau Valea Oltului, considerat cel mai lung defileu din ţară.

Colectează aproape 80 de afluenţi, printre care Lotru, Olteţ, Arpaş sau Cârţişoara, iar pe Olt sunt aproape 30 de lacuri de acumulare. Potrivit www.transilpedia.ro, în perioada dacică era cunoscut sub denumirea daco-getică de Alutus iar după aceea sub cea romană de Aluta. De altfel, de-a lungul văii romanii au construit o linie de fortificaţii - Limes Alutanus - ce cuprindea castrele: Romula, Acidava, Buridava, Castra Traiana, Alutela(Arutela).

Legenda Oltului şi Mureşului, fraţii transformaţi în râuri de lacrimi

Una din cele mai cunoscute legende spune că, odinioară, într-un vârf de munte se ridicase cetatea cu două turnuri a unui împărat. Într-o vară, acesta a luat calea războiului şi nu s-a mai întors. Zadarnic şi-a trimis împărăteasa supuşi în toată lumea să-l caute, nici urmă de el.

În urma lui, lângă mamă, rămăseseră doi feciori, atât de diferiţi încât n-ai fi spus că sunt fraţi. Dacă unul stătea în turnul de la miazăzi, celuilalt îi plăcea să stea în cel de miazănoapte, unul era mai iute din fire, celălalt era calm, liniştit. Pe cel liniştit