Editarea foto nu s-a născut odată cu Photoshop şi nici simţul umorului odată cu Internetul. Există zeci de fotografii care le combină pe cele două, dar tot atât de multe fotografii sunt cu oameni morţi şi fotografiaţi de rude pentru a-i păstra cât mai mult pe bucata de hârtie.
Editarea foto nu era, în secolul 19, pe cât de uşoară este în prezent, dar oamenii se descurcau destul de bine la acest capitol. Cele mai populare fotografii, pe care le adună site-ul io9.com, sunt cu oameni decapitaţi post-fotografiere. Este lesne de înţeles de ce, dat fiind că nu se întâmplă zilnic să-ţi vezi capul ţinut în mână, deşi tu eşti viu.
Aparatele foto au devenit mai populare mulţumită lui Louis Daguerre care a dezvoltat tehnica dagherotipiei, prima tehnică fotografică reuşită. Într-un daghereotip, imaginea se formează într-un amalgam de mercur şi argint. Vaporii de mercur produşi de încălzirea mercurului lichid sunt folosiţi pentru developarea plăcuţei de cupru acoperită cu un strat de argint devenit fotosensibil prin tratarea cu vapori de iod, ceea ce duce la formarea de cristale de iodură de argint pe suprafaţa argintată.
Reglarea expunerii, decapitarea personajului fotografiat sau scoaterea în evidenţă a celor mai banale detalii dintr-o fotografie erau de interes pentru artiştii foto din secolul 19 şi secolul 20, folosindu-se doar de editările analogice. O colecţie mai largă este disponibilă pe site-ul io9.com.
Dacă în cazul decapitării era vorba de umor, în cazul fotografierii decedaţilor lucrurile se schimbă. În primul rând, nu mai era vorba de nicio editare. Au fost folosite tot felul de mecanisme pentru a-i fixa în picioare pe cei morţi spre veşnica nemurire într-o poză. De la copii la bătrâni, nimeni nu era omis. Unii oameni erau puşi în sicriu, pe când alţii într-un mediu cât mai natural.
Colecţia este disponibilă spre vizualizar
