Mare sărbătoare astăzi, la Gledin, unde se desfăşoară cea de-a doua ediţie a Colocviilor de la Gledin: ”Sfântul Pahomie – istorie şi duhovnicie”. Sfânta Liturghie va fi oficiată în această dimineaţă de ÎPS Andrei, Mitropolitul Clujului, Maramureşului şi Sălajului, Arhiepiscop al Vadului, Feleacului şi Clujului.
Importanţa episcopului Pahomie pentru istoria Bisericii Române depăşeşte admiraţia noastră pentru o biografie ieşită din comun. Mai important este faptul că activitatea lui, ca episcop şi schivnic, preocupările şi concepţiile sale, materializate în testamentul său, au generat un curent înnoitor în viaţa monahală a Bisericii din acel secol.
Sfântul Cuvios Pahomie s-a născut în jurul anului 1674, în satul Gledin, primind numele de botez Petru. Ajunge în Moldova unde este primit ca frate la Mănăstirea Neamţ, unde va parcurge, după rânduială, toate încercările duhovniceşti. În 1697, la vârsta de 25 de ani, a fost călugărit.
După moartea părintelui egumen Ioan, este numit, la nici 30 de ani, stareţ al Mănăstirii Neamţ, pe care o va conduce până în anul 1704. Cuviosul Pahomie pleacă la Kiev, unde, la Lavra Pecerska, îl cunoaşte pe Sfântul Dimitrie al Rostovului, căruia îi devine ucenic. Se întoarce la Mănăstirea Neamţ în 1706 şi se hotărăşte să aleagă sihăstria într-o pădure lângă Muntele Chiriacul. De aici, sihastrul Pahomie a fost chemat pentru scaunul episcopal de la Roman.
L-a uns domn pe Nicolae Mavrocordat în Biserica Sf. Nicolae, pe 8 noiembrie 1711 iar pe 1 martie 1714, Pahomie părăseşte de bună voie scaunul arhieresc. Ajunge la Neamţ, unde va sta patru zile, şi de aici se va retrage din nou, lângă Muntele Chiriacu. După multe necazuri, Pahomie a pornit în pribegie la Kiev, oprindu-se la Lavra Pecerska. A trecut la cele veşnice pe 14 aprilie în anul 1724.
Înainte de a se muta la Domnul, a îmbrăcat marea schimă sub numele Pimen.
