Astăzi vom face cunoştinţă cu profesoara de Limba Franceză Maria Măgureanu. Lucrează în învăţământ din anii ’80. Este profesor cu gradul I didactic, iar anul acesta a făcut parte din comisia centrală a Olimpiadei de Limba Franceză.
Reporter: De unde sunteţi de loc şi cum aţi ajuns în judeţul nostru?
Maria Măgureanu: Din Bucureşti. Am ajuns prin căsătorie în Focşani. M-am căsătorit în ultimul an de facultate, în aprilie 1980. Eram pregătiţi pentru repartiţie şi oraşele erau închise, iar repartiţia am luat-o la Şcoala „Ion Roată”, lângă Urziceni. Era o şcoală cu treapta I şi făceam naveta. Soţul meu mai avea un an de facultate şi când a terminat a fost repartizat la Giurgiu, eu la Urziceni şi nu prea se putea continua aşa la nesfârşit. El s-a transferat la Focşani şi apoi am venit şi eu, soţul meu fiind din Focşani.
Rep.: În ce an aţi intrat în învăţământ?
M.M.: În anul 1980.
Rep.: Cum aţi ajuns la Şcoala „Alexandru Vlahuţă” din Focşani?
M.M: În anul 1990, prin concurs de dosare. De atunci sunt aici.
Rep.: De unde plăcerea de a învăţa limba franceză?
M.M.: Limba franceză am făcut-o de mică, încă de la 6 ani, de la grădiniţă, şi era un alt mod de exprimare. Iniţial nu am avut în plan să fac limbi străine. Părinţii mei erau îndrăgostiţi de limba franceză şi au ţinut neapărat să continui cu această limbă. Era o doamnă cu care făceam. La o grădiniţă particulară, doamna aceea avea patru copii, cu care făcea aceste ore, uitam noţiunea timpului aşa că limba franceză nici nu ştiu când am învăţat-o. Nici nu m-am străduit foarte tare, nici nu am avut în plan. Când am terminat liceul m-am îndreptat spre biologie, nicidecum spre limbi străine. Eram olimpică pe ţară la biologie, dar am picat la admitere cu 25 de sutimi. Voiam să ajung biolog. A fost aşa o mare dezamăgire şi am considerat un eşec atât de mare, încât nic
