Daca exista ceva care lipseste cu desavarsire Romaniei, ceva fara de care nicio tara nu poate face saltul de la stat in curs de dezvoltare, acel lucru este in cazul nostru consecventa si coerenta in urmarirea unor obiective.
Dupa ce am fost primiti in NATO si am reusit, partial, sa aderam la UE - sa nu uitam ca inca ne zbatem sa fim primiti in Spatiul Schengen si probabil nu pasim prea curand in zona euro - clasa politica a intrat in deruta totala, ajutata ce-i drept si de criza economica.
Modernizarea statului promisa de Traian Basescu si ratata la mare distanta nu a facut decat sa decredibilizeze si mai mult cateva teme altfel importante, precum descentralizarea si reorganizarea administrativ teritoriala, reformele in educatie, justitie, sanatate si economie, depolitizarea institutiilor publice si alte la fel de necesare pentru transformarea Romaniei intr-un stat functional, modern si, da, desi suna ironic astazi, european.
Perioada 2009 - 2012 a fost un esec total nu pentru ca au existat taieri bugetare si clientela de partid a PDL s-a imbogatit mai mult decat in oricare alta guvernare. Nici macar incercarea de supunere a institutiilor in fata vointei lui Traian Basescu nu a fost cauza esecului rasunator care va deveni exemplar peste ani. Ci neputinta unei Puteri, care a avut toate conditiile pe care si le-ar fi putut dori, de a duce pana la capat, in mod coerent si cu oarecare consecventa, reforme si legi care sa opereze in mod eficient si cu rezultate vizibile.
Luati oricare doriti dintre marile proiecte la care a trudit Guvernul Boc prin numarul colosal de asumari de raspundere in Parlament - erau la un moment dat nu mai putin de 17! - si veti vedea ca aproape niciuna nu s-a transformat intr-un succes.
Legea pensiilor, Codul Muncii, Legea educatiei, a salarizarii unitare sau Legea sanatatii - sunt toat
