Alexandru Lăpuşan

Acumulările cantitative duc la transformări calitative, regulă demonstrată de lumea ştiinţei şi preluată (inclusiv) de sociologi pentru fundamentarea evoluţiei societăţii omeneşti. Promotorii comunismului au uzat din plin de această idee pentru a demonstra superioritatea orânduirii ce se apropie cel mai mult de regulile regatului cerurilor. Aşa cum şi-l închipuiau ei. Încerc o analiză a scenei noastre politice, simţind parcă acumularea unor tensiuni care vor determina schimbări fundamentale. Sau, ca altădată, va urma doar un fâsss după care presiunea va reveni la normalul mediocricităţii cu care ne-am obişnuit. Finalizarea congreselor principalelor partide a definit piesele de pe tabla politică pentru cel puţin orizontul alegerilor prezidenţiale. Lucrurile s-au consolidat în variantele previzibile. Cum se vor mişca ele, ce combinaţii, cât de normale, logice şi durabile vor fi acestea sunt întrebări care evident ne frământă. Prima grupare politică analizată este PSD-ul. Ponta şi echipa lui a reuşit să se consolideze în urma congresului. Poate cu unele remarci, printre care şi revenirea Grupului de la Cluj (pentru a câta oară?) în prim-plan. În politică, în general, dacă reuşeşti să-ţi demonstrezi incapacitatea nu ţi se oferă şi alte ocazii pentru aceleaşi rateuri. Excepţia acestui caz este foarte interesantă şi merită analizată. Nu acum. Liderul PSD, Ponta, prea puştan în pornirile anterioare, odată conectat la principiile şi interesele forţelor politice europene, dorind să contribuie la construcţia unei atmosfere „respirabile” în republică, are nişte atitudini interesante. Atunci când o forţă nu este capabilă să-şi înlăture rivala, soluţia inteligentă este coabitarea. Cu suficientă inteligenţă şi curaj Ponta a adoptat această atitudine în relaţia cu Preşedinţia. Din păcate coloanele PSD-iste acceptă dar nu înţeleg mare lucru din ceea ce se