Există la ora actuală dialoguri încinse, densitatea mărturiei despre cine e mai bun şi cine face televiziune în Bistriţa ajungând, din nou, pe câmpul de bătălie al „marelui” Facebook. E vorba de un război pe resurse, pe resursele financiare devenite tot mai insignifinate pentru câtă amar de presă există în Bistriţa -AA+A

Capcana de sticlă Nu ar trebui să intervin în acest război, dar, viziunea struţului ofuscat nu mai e o soluţie. Cred că marea problemă a războiului dintre televiziunile din B-N, aşa cum sunt ele, este anomia care a lovit presa. E o sărăcie de îţi vine să o înjunghii cu cuţitul, iar tortul publicitar este de dimensiunile unei prăjituri „Albinuţa” din vremurile când presa era puţină, avea bani dar era de partid.

Acum, nici ziar de partid nu mai e rentabil să te declari, iar situaţia de la Jurnalul Naţional spune totul despre locul unde am ajuns. Că „sticla” face acum toţi banii este vizibil şi din avion, iar cum prăjiturica este tot mai redusă şi ea, orice aluzie că o televiziune ar fi peste cealaltă, inflamează spiritele şi declanşează adevărate vendente mai mult sau mai puţin personale, explicabile de altfel- banii! Nevoia de bani, face ca la această oră, imaginea, aparenţele să devină un atu în faţa firmelor, iar fiecare punct obţinut la capitolul notorietate, rea sau bună, să aducă publicitate. Să fie clar pentru toată lumea: notorietatea nu înseamnă rating, iar în zona televiziunilor din BN, povestea asta mai are încă de aşteptat. Pentru a face bani, în televiziuni trebuie să investeşti bani, foarte mulţi bani, iar în judeţul acesta nu prea mai sunt bani, iar dacă sunt, ei nu sunt daţi la presă.

Politic vorbind, cică toată lumea trăieşte, dar, iată că trăieşte prost, iar, o spun cu apăsare: presa de astăzi, tv-urile sunt oglinda anomiei în care a intrat societatea românească, deci şi cea bistriţeană. De ce uităm cât de atipic