Zeci de publicişti buzoieni şi-au dat întâlnire vineri în aula Bibliotecii „V. Voiculescu” cu prilejul celei de a VII-a ediţii a Festivalului „Primăvara Poeţilor“.
Încă de la intrare, pe treptele instituţiei, câţiva poeţi dezbăteau la o ţigară candidaturile din acest an pentru titlul de cel mai bun volum de poezie.
Discuţia are ceva din farmecul dezbaterilor lui Cocoşilă şi Moromete din Poiana lui Iocan, iar printre fumurile înnecăcioase se aud o serie de nemulţumiri: „N-are dom’ le ce căuta ăla!” sau „Cum, mă, să nu îl bage pe X în concurs cu ultimul volum?!”. Un alt scriitor merge chiar mai departe şi lasă de înţeles că nu ar fi exclus ca pe parcursul evenimentului, câţiva scriitori, „nu spui cine, persoane importante”, să ia atitudine şi să se revolte public în legătură cu premierea. Aparent nepotrivite, aceste discuţii sunt de fapt sarea şi piperul întâlnirilor dintre scriitori şi, oricât de surprinzător ar părea pentru unii, ele sunt absolut normale într-un domeniu în care orgoliile sunt mari, şi asta pentru că vorbim despre un produs final atât de subiectiv: creaţia literară.
În aula bibliotecii, atmosfera este puţin altfel. Distinşii scriitori sunt mai zâmbitori, se salută cu zâmbete largi pe feţe şi poartă discuţii de complezenţă. Zecile de scaune sunt împărţite în două grupuri egale, despărţile de un culoar lung precum Marea Roşie de toiagul lui Moise. Chiar dacă la prima vedere totul pare numai lapte şi miere, un ochi avizat vede uşor că este vorba totuşi despre două grupuri distincte, unul în partea dreaptă a prezidiului, altul pe scaunele din stânga. La mijloc, în dreptul culoarului care separă cele două grupuri de scaune, se află, cu faţa către sală, directorul Bibliotecii Judeţene, Sorin Burlacu. Pe umerii săi se află poate cea mai ingrată misiune, aceea de a putea ţine în frâu orgoliile distinşilor publicişti buzoieni care,
