Pentru unii, contează ca politica să manifeste acţiune, nu sens.Hasdeu nu a fost niciodată o instituţie de compromis şi nu a avut o politică.A avut însă o politică educaţională, ceea ce este cu totul altceva,una cu sens şi acţiune deopotrivă,una pe care am construit-o ca elevi şi foşti elevi alături de dascălii noştri.Noi ştim ce e Hasdeul.Cazul Petrişan nu este cazul Hasdeu.Hasdeul nu a fost niciodată în istoria de 145 ani un caz, ci un model.
De multă vreme constat că maniera de realizare a subiectelor de presă şi de gestionare a ştirilor de primă pagină a părăsit deliberat zona unei elite jurnalistice în care editorialistul, aşa-zicând, astăzi un promotor al şcolii suspiciunii, respectă demnitatea protagonistului de primă pagină ca pe cea a propriei persoane. Cu atât mai mult, această situaţie devine una sensibilă când este aruncată în expunerea unor evenimente academice ori educaţionale.
Există câteva trusturi de presă care au optat, într-un capital de afinităţi politice, să îmbrace un conţinut mediatic într-un titlu de primă pagină menit să asigure comercializare numai prin catalizarea unui scandal care, la o lectură mai atentă, nu este nimic altceva decât o expunere lipsită de logică şi de argumentare, brodată de sofisme şi de construcţii care recurg la criterii ad hominem sau de autoritate.
Aleg să discut formula unui articol creat pe marginea – deopotrivă la propriu şi la figurat- cercetării unui profesor de matematică titular al uneia dintre cele mai bune colegii din România, de către procurorii DIICOT, pentru traficul cu imagini pornografice cu minori pe un site administrat ca proprietate personală. După anunţarea anchetei în presă sub titlul de „doliu în învăţământul buzoian”, deşi metafora a căpătat valenţe metafizice nejustificate şi hilare, un ziar local a optat pentru următorul titlu de primă pagină:
În loc să-l în
