Prin plecarea lui Paulo Sergio de la CFR, în Liga I au rămas doar antrenori români. Nu este nici bine, nici rău. Este ocazia să-i vedem ce pot.
Jupp Heynckes cere respect. Antrenorul lui Bayern s-a enervat cînd a fost întrebat la o conferinţă de presă dacă va cere sfatul lui Guardiola pentru a cîştiga semifinala contra Barcelonei. Împotriva aşteptărilor, ziariştii care au pus această întrebare “tîmpită” erau nemţi, nu români. Mă rog, se cheamă că sîntem toţi o apă şi-un pămînt. Sau poate că nu. Poate că întrebarea avea un miez, dincolo de hipersensibilitatea omului care a ucis campionatul în Bundesliga. Cam ca Reghe cu Steaua la noi. La noi, la nivelul nostru. Care nu este chiar atît de jos cum crede nea Piţi.
Paulo Sergio nu a mai apucat să se enerveze. Nici să pretindă respect. Portughezul oricum părea că îşi iese foarte greu din pepeni şi îţi oferea mereu perspectiva altui meci. Unul ideal, în care echipa pregătită de el evolua solid, sigur, eficient. Fără victorie în sezonul de primăvară şi undeva la retrogradare într-o ierarhie a minireturului, Paulo Sergio cu al lui CFR era apărat încă de rezultatele din Champions League. El şi Rui Pedro au trăit din osînza partidelor memorabile cu Braga şi cu Manchester mai mult decît ştiam că rezistă nervos domnul Paszkany. Care, ca un domn veritabil, de-abia ce-l confirmase în vederea sezonului viitor pe impasibilul portughez. S-a dovedit încă o dată că pericolul în Gruia vine de-abia atunci cînd te susţin public patronul şi preşedintele. Dar nu acesta este subiectul.
Prin plecarea lui Paulo Sergio de la CFR, fotbalul românesc la nivelul Ligi I rămîne fără antrenori străini. A mai fost un hiatus de 3 luni între octombrie şi decembrie 2010, pe vremea cînd Lopez Caro părăsea Vasluiul după ce jucătorii lui Adrian Porumboiu nu răspunseseră la tratamentul cu linte şi peşte dorada. Liga I fără antrenor străin,
