Discuţia noastră a pornit de la o întrebare legată de efectele devastatoare pe care actuala criză economică şi socială le are asupra echilibrului dezvoltării la nivel european.
“Criza afectează Europa; criza afectează regiunile; în consecinţă, criza afectează oamenii. Şi aceasta ar fi consecinţa cea mai dramatică a efectelor devastatoare ale crizei: oamenii care trebuie să plătească, oamenii care trebuie să sufere…deci consecinţele unei crize care a generat destabilizări sociale. Vedem cum în procesele electorale recente se generează neîncrederea, sunt animate grupurile populiste, există chiar o oarecare respingere faţă de Uniunea Europeană, ca şi cum ea ar fi singura şi exclusiva vinovată de această criză”.
Soluţiile care au fost aplicate până acum, politici de austeritate urmate de altele, de super-austeritate, au creat enorme probleme în sensul că au stopat creşterea economică, au redus piaţa locurilor de muncă şi au afectat categoriile de populaţiei cele mai vulnerabile. Să fi fost aceasta singura soluţie posibil de aplicat la nivel european? Regula absolută a respectării cu stricteţe a unui prag de deficit european stabilit prin reglementare europeană este, în sine, soluţia pentru asigurarea creşterii economice şi a echilibrului social?
”Întrebarea nu este doar dacă ne centrăm exclusiv pe controlul deficitului- asta e marea greşeală, care a fost propusă, şi acesta este punctul meu de vedere, şi menţin această afirmaţie în orice forum, de postulatele Uniunii Europene care vor să vadă soluţia problemei doar în controlul deficitului. Nu e aşa! E doar o parte din soluţie, dar nu e toată soluţia. Putem rezolva problema, dacă adiţional controlării deficitului public, avem curajul să ducem la capăt şi politici de creştere economică, politici de investiţii, politici sociale, politici care generează locuri de muncă. Ne-am întrebat de atâtea ori, şi am d
